Patru vieţi curmate de incompetenţa unui sistem incapabil să intervină prompt în situaţii de criză. Un sistem supraîncărcat de agenţii, servicii, instituţii, ros prin interior de birocraţie, corupţie şi orgolii. Un sistem mult prea ocupat cu întocmirea şi respectarea protocoalelor. Fir-ar să fie de protocoale, că după fiecare tragedie se mai face câte unul şi tot degeaba. Oamenii mor, iar ei dau telefoane şi cer aprobări.
Sunt furioasă. Nu pe Raed Arafat, nu pe Gabriel Oprea, nu pe prefectul de Constanţa. Nu-mi pasă de demisiile sau demiterile lor. Şi după tragedia din Apuseni au căzut capete. Şi? Au venit altele mai luminate în loc? S-a organizat mai bine treaba? Morţii din Lacul Siutghiol demonstrează că nici noul protocol de intervenţie, nici noua suprastructură coordonatoare, nici măcar banii pompaţi în sistem n-au rezolvat nimic. Aceleaşi bâlbe, aceleaşi ezitări, aceeaşi lipsă de comunicare, aceleaşi gafe.
De exemplu, spune Raed Arafat că salvarea a ajuns foarte repede la faţa locului. Corect. Dar ce ar fi trebuit să facă medicul? Să meargă pe apă ca Isus, să înoate!? Cum să intervină - chit că avea la dispoziţie cea mai modernă ambulanţă, dacă din cele 140 de bărci de care dispune, ISU Constanţa a trimis fix una cu motorul stricat? Ca să nu mai spun că prima dată şi-a trimis oamenii în cu totul altă parte, iar pentru o altă barcă, după cum povestesc martorii, n-au avut cheie. Ce fel de echipă de lucru, ce fel de celulă de criză, dacă de la comandamentul judeţean nu s-a avut habar că şalupa "Jupiter" ar fi putut interveni mult mai repede!? Ce mai! Fără cuvinte. Este incredibil, şi aici, ca şi în Apuseni. Gafă după gafă, le ştiţi. La ce folos atâţia bani băgaţi în echipamente moderne, la ce folos atâţia oameni pe mal, dacă în misiunea efectivă de recuperare s-a plecat atât de târziu şi dând la vâsle... La ce folos atâtea explicaţii cu timpi de reacţie, cu puncte din protocol, dacă rezultatul este cel pe care îl cunoaştetem deja cu toţii!
Poate sunt prea aspră. Nu neg, dar situaţia este atât de revoltătoare! N-ai cum să nu fii indignat. N-ai cum să nu fii speriat, întrebându-te cine şi unde îşi aşteaptă rândul. De aceea, dacă pentru morţi e prea târziu, măcar pentru următorul echipaj ce va trebui să urce la bordul următorului elicopter care-i va duce la căpătâiul următorului bolnav, corect ar fi să nu se mai cosmetizeze realitatea. Ar fi bine să se înţeleagă, măcar în al treisprezecelea ceas, că acest sistem are prea multe structuri şi suprastructuri, are prea mulţi oameni care dau ordine şi la fel de mulţi care cer şi aşteaptă aprobări.
Dacă exagerez, n-are decât şi Arafat, şi Oprea, şi Duşa, şi prefectul, şi şeful ISU, şi toţi şefii şi şefuleţii din structurile acestea să mă contrazică. Iar dacă au curaj şi se simt nevinovaţi, să se uite fix în ochii copiilor rămaşi orfani şi să le spună cât de eficient au acţionat ei pentru a le salva părinţii.
Dumnezeu să vă odihnească în pace! - medic Laura Vizireanu Vizitiu, asistent medical Gabriela Harton, comandor Petre Corneliu Cătuneanu şi capitan comandor Ginel Claudiu Crăcănel.
Condoleanţe familiilor!
