Efectiv, mi-e silă să comentez episodul, numai când mă gândesc la imaginile grobiene cu fratele preşedintelui în horă cu acest Bercea Mondialu, dansând pe manelele lui Adi Minune. De aici însă şi până la votul de ieri din Parlament prin care senatorii şi deputaţii României au cerut într-un procent zdrobitor demisia preşedintelui, mi se pare cale lungă. De fapt, este vorba de o ipocrizie fără margini în condiţiile în care, pot să bag mâna-n foc, în fiecare judeţ al ţării, cel puţin un partid politic, prin liderii săi, a avut relaţii cu clanuri interlope. De la stânga la dreapta, politicieni mai mici sau mai mari s-au folosit de astfel de inşi pentru a aduna voturi, pentru a spăla bani, pentru a-şi intimida adversarii sau pentru cine ştie ce alte manevre. Şi de-a lungul timpului, în toate campaniile electorale presa a semnalat astfel de legături compromiţătoare. Brăila, de pildă, este un exemplu concludent în acest sens. Indivizi cu un trecut mai mult decât dubios s-au aflat pe lista de "sprijinitori" prin campaniile electorale ale lui Ion Susanu, Anton Lungu, Constantin Cibu, Viorel Balcan, Eugen Bădălan şi mulţi alţi candidaţi la alegerile locale sau generale ori lideri de partide. Mai mult decât atât, astfel de inşi s-au aflat deseori pe lista de invitaţi pe la zile de naştere, botezuri sau nunţi în familiile politicienilor cu pretenţii. Îmi aduc aminte că în urmă cu vreo 10 ani un astfel de candidat se lăuda că a primit promisiunea de sprijin "din partea lui Dumitru" (Buricea - n.a) şi avea să câştige sigur majoritatea în cartierul Vidin. De unde această siguranţă?! Aveau să stea interlopii cu pistolul la spatele votanţilor, în cabina de vot? E adevărat că în mai toate campaniile, în funcţie de înţelegerile preelectorale, în anumite cartiere patronii de spaţii comerciale erau siliţi să lipească afişele doar pentru un anumit candidat, la fel ca şi pe geamurile de la maxi-taxiuri.
Aceşti inşi cu ani grei de puşcărie pe vremea lui Ceauşescu sau care mâncau de prin gunoaie în aceeaşi perioadă au ajuns să fie primii revoluţionari, să primească primii terenuri, spaţii comerciale, cele mai bune trasee pentru maxi-taxiuri, să ia cu japca sute de imobile prin binecunoscuta manevră de vânzare-cumpărare drepturi litigioase, să li se servească contracte grase pe bani publici pentru firme de pază şi protecţie şi câte şi mai câte. De-a lungul celor 25 de ani scurşi de la evenimentele din decembrie 89, "interlopizarea" Brăilei a căpătat diverse forme, unii mai "spălaţi", ajungând şi prin miniparlamentele locale în calitate de consilieri. Nu e de mirare, câtă vreme dacă îi îmbraci la costum şi-i pui să vorbească, mare diferenţă faţă de unii politicieni de pe la noi nu e, când vine vorba de înjurături, mitocănisme sau ameninţări.
Ar mai trebui adăugat că primii care-au bătut palma cu asemenea indivizi josnici, care n-au câştigat un leu din muncă cinstită, nici pe vremea comunismului nici acum, au fost poliţişti, procurori, judecători. Abia apoi s-au încadrat în "peisaj" politicienii şi au ţesut adevărate reţele de crimă organizată, pentru controlul puterii şi al justiţiei, cazul "Voicu", fiind doar un exemplu. În acest context, stau şi mă întreb: câţi dintre parlamentarii care-au votat ieri pentru demisia preşedintelui, sunt "curaţi" de orice legătură cu clanurile interlope? Mă refer, desigur, şi la parlamentarii brăileni.
