S-a dovedit că nici la afaceri nu erau total străini unul de celălalt, chiar dacă nu direct, ci prin intermediul cumnatului şi al surorii premierului. Plus multele contracte cu statul ale firmelor lui Ghiţă, încheiate inclusiv în timpul guvernării Ponta - dar nu numai.
Totuşi, prietenia dintre cei doi nu pare a fi una adevărată, trainică, consolidată pe simţiri, trăiri, gânduri şi simpatii comune, aşa cum se leagă prieteniile durabile între doi oameni care se cunosc de mult timp - eventual din tinereţe sau chiar din adolescenţă. Prietenia dintre Ponta şi Ghiţă pare mai degrabă una de conjunctură, una bazată mai mult pe interes - politic, material, de imagine. O prietenie pe baze politice, la fel de fragile ca orice asociere constituită din interes. Altfel nu se explică gestul de disociere imediată a premierului de „prietenul" său Ghiţă. Întrebat, ieri, la sediul PSD, după şedinţa BPN, dacă se mai consideră prieten cu Sebastian Ghiţă, după dosarul deschis de DNA la Ploieşti, Ponta e evitat să dea un răspuns tranşant. "Daţi-mi voie să purtăm asemenea discuţii într-un alt cadru", a răspuns, sec, Ponta, închizând subiectul.
Care alt cadru? La un club în Dubai? Aşa face un prieten adevărat? Nu mai recunoaşte nici măcar faptul că este prieten cu respectivul, dacă acesta intră în rahat? Nici măcar atunci când ştii că şi familia ta e în aceeaşi belea? Nu zice nimeni că premierul ar fi trebuit să acuze, din nou, că este vorba despre un dosar politic, aşa cum făcea pe vremea în care Adrian Năstase era deranjat de procurori, ori ca atunci când făcea zid în faţa anchetatorilor, alături de alţi pesedişti, pentru a-şi apăra penalii din partid. Dar putea să nu-şi renege pur şi simplu legătura personală pe care a avut-o, în ultimii ani, cu Sebastian Ghiţă. Putea spune simplu că da, normal, îi este prieten în continuare şi că problemele pe care Ghiţă le are nu pot şterge pur şi simplu, dintr-o dată, o prietenie reală. Asta ar fi răspuns un prieten şi un bărbat adevărat, ceea ce Ponta încă n-a demonstrat că este.
