De data aceasta, când TVA la produsele alimentare urmează să scadă, din iunie, de la 24 la doar 9%, ceea ce ar trebui să echivaleze cu o reducere generală de circa 10-12% a preţurilor, nimeni nu s-a grăbit să anunţe că va aplica măsura mai devreme. Dimpotrivă, după cum a aflat şi premierul, retailerii au început, uşor-uşor, să crească preţurile, astfel încât, la 1 iunie, scăderea TVA să ducă la preţuri aproape identice cu cele practicate în urmă cu vreo lună, când s-a anunţat decizia de reducere a taxei pe valoarea adăugată.
"Să începeţi deja să verificaţi dacă ceea ce a apărut în presă e adevărat, dacă hypermarketuri, dacă comercianţi profită de cea mai bună măsură pe care puteam s-o luăm vreodată pentru agricultură şi pentru consumatorii din România, reducerea TVA, pentru a-şi mări preţurile acum, ca să rămână după aceea la nivelul pe care şi-l doresc", a trasat Ponta ordine miniştrilor.
În mod normal, un premier ar fi trebuit să anticipeze acest lucru, nu să se mire ca prostu-n târg. Ar fi trebuit, de exemplu, să se traseze o metodologie specială pentru Institutul Naţional de Statistică, în cazul monitorizării creşterii preţurilor de consum, astfel încât să existe un capitol special alocat marilor retaileri. Aşa s-ar fi putut evidenţia mult mai clar cu cât s-au scumpit produsele alimentare la raft. Ar fi trebuit ca, încă de când a apărut ideea reducerii TVA, Consiliul Concurenţei (ajutat de SRI) să fie cu ochii pe eventualele înţelegeri dintre comercianţi privitoare la scumpirile în avans.
Acelaşi Ponta a găsit însă soluţia „miraculoasă": „Dacă constatăm că într-adevăr există această situaţie, vom pune nişte taxe atât de mari (retailerilor - n.n.) încât tot ce câştigă în mod speculativ să piardă pe partea cealaltă". Serios? Păi, şi ce împiedică marile lanţuri de magazine să nu transfere costurile cu taxele suplimentare tot în preţul final al produselor? Adică tot pe spatele cumpărătorilor.
Sau poate că e doar o impresie. Dar nu pare, pentru că, dacă ar fi fost aşa, retailerii s-ar fi grăbit să publice preţurile practicate acum o lună şi pe cele din prezent. La fel de posibil este ca retailerii să arunce vina pe producători, cum că de la ei pleacă produsele mai scumpe. Poate că acum ar fi momentul ca producătorii să nu mai tacă şi să facă publice preţurile cu care marfa pleacă de la ei către marile reţele de magazine. Cu ce preţuri vindeau acum o lună, cu ce preţuri vând azi şi cu ce preţuri vor vinde de la 1 iunie. Poate că şi transportatorii şi distribuitorii ar putea face asta, astfel încât să aflăm şi noi cât din preţul de raft ajunge la producător, cât se adaugă pe drum şi cât câştigă de fapt comerciantul.
Sau poate, dacă am fi avut o societate civilă funcţională şi un adevărat spirit civic, ar fi fost momentul pregătirii unei greve a cumpărătorilor. O lună, de exemplu, să boicotăm marile magazine, să cumpărăm - chiar dacă mai scump - doar de la chioşcurile de cartier şi doar strictul necesar. Sau să boicotăm producătorii care au majorat aiurea preţurile, dacă lucrurile stau aşa. Dar ştiu că aşa ceva nu se va întâmpla niciodată şi ştiu asta şi marii retaileri ori marii producători. De aceea îşi văd cu toţii liniştiţi de treabă, continuând să mimeze mediul concurenţial. Sau credeţi că şi asta este o poveste?
