Autostrada Sibiu-Orăştie este ultimul mare exemplu recent despre cum NU se face treabă în România. Până şi inaugurarea ei în grabă, în ajunul turului doi al prezidenţialelor, în care se calificaseră premierul, respectiv primarul de atunci al Sibiului, a fost suspectă. N-o să râdem acum de hârburile altora, câtă vreme avem şi noi oalele noastre sparte. Prea scumpa modernizare a Bulevardului Dorobanţilor, ca să ne oprim tot la ultimul mare exemplu local, nu e tocmai ce-am fi vrut să fie. Însă şi într-un caz, şi în celălalt, iţele şi interesele duc în acelaşi loc.
Modernizarea chinuită a ţării trece prin ciurul zeciuielii impuse de lacomii actori politici. După 2014, când s-a văzut că justiţia nu e totuşi „a lui Băsescu", furtul a început să fie instituit prin lege. Aşa au apărut pensiile speciale ale parlamentarilor. La nici două luni de la promulgarea tacită a legii de către Iohannis, peste 500 de indivizi care au pierdut vremea prin Parlament s-au bulucit să ceară banii. Ştiţi cum e cu războiul şi cu plăcintele. Puteau măcar să fie mai puţini dacă neruşinaţii ar fi luat în considerare ce au cerut românii încă din 2009: 300 de aleşi eficienţi, nu 300 de puturoşi din 580, nu 300 de chiulangii din 440.
Tocmai din cauza lenei şi a complicităţii lor cu uscăturile condamnate penal - dar care continuă să facă legi -, şefa DNA a apelat la o modalitate juridică de a corecta una dintre legile strâmbe la care au trudit bieţii şi atât de defăimaţii aleşi: recursul în interesul legii. Este o cale mult mai scurtă (ca timp), decât dacă ar fi propus un proiect legislativ. Laura Codruţa Kovesi i-a cerut procurorului general să promoveze acest recurs la curtea supremă, astfel încât puşcăriaşii să nu mai poată fi eliberaţi condiţionat decât dacă şi-au achitat prejudiciile. Adică să înapoieze ce au furat şi abia după aceea să ceară eliberarea înainte de termen.
Este puţin probabil ca alegerile de la sfârşitul anului să ne aducă un legislativ mai bun, pentru că a) sunt în continuare prea multe mandate, b) candidaţii de pe liste trebuie să aibă binecuvântarea «naşilor» de partid şi c) societatea civilă încă e prea slabă şi, prin urmare, ignorată - deşi a reuşit să impună un guvern (Cioloş) cu totul diferit de ceea ce a fost până acum. Dar acesta va fi izgonit de politicienii de carton la sfârşitul anului, pentru că în România faptele bune NU rămân niciodată nepedepsite. De aceea nu putem vorbi de modernizare în adevăratul sens al cuvântului.
