La Vădeni, un bărbat a găsit în locul casei, un lan de porumb. Dispariţia nu s-a produs peste noapte. Clădirea a fost furată bucată cu bucată, în timp. Nici măcar fântâna din curte nu a mai fost de găsit. Fiecare a furat cum a putut. La Brăila, a dispărut plaja. Nimeni nu a băgat de seamă cum şi când. În plin sezon estival, brăilenii merg la plajă la Lacu-Sărat sau preferă plaja vecinilor, la Galaţi.
Din când în când, îngroş rândurile celor care măsoară la pas faleza Dunării. Când soarele mângâie oraşul în asfinţit, dau cu tifla cuvintelor şi vreau să mă bucur de bătaia de aripi a fluviului şi de aerul proaspăt. La ceas de seară însă, pe faleza Dunării aerul devine sufocant, mai ales la sfârşit de săptămână sau în zile de sărbătoare. Fumul gros şi mirosul de mititei te învăluie de pretutindeni, iar manelele te însoţesc în lumea pestriţă care se risipeşte printre tarabe. Zilele trecute, un coleg scria despre faptul că patronii de terase îşi fac de cap pe domeniul public. Că mulţi dintre cei care au închiriat suprafeţe pe faleză sau în parcuri, ocupă mai mult spaţiu decât cel pentru care plătesc taxe la Primărie. Din câte am înţeles, Poliţia Locală a dat câteva amenzi, însă situaţia nu s-a schimbat . De ce să se schimbe? Deşi în acte figurează cu o anumită suprafaţă de zeci de metri pătraţi, în realitate, administratorii de terase estivale se întind pe sute de metri, pe trotuare sau pe alei, fără să le pese de nicio regulă.
În urmă cu câteva luni, Consiliul Local a adoptat un regulament care prevede faptul că fiecare terasă trebuie să îşi doteze grătarul de mici cu un horn care să dirijeze fumul în aşa fel încât acesta să nu fie deranjant pentru cei ce frecventează zona unde se află terasa, că umbrelele ar trebuie să fie colorate uniform, iar mobilerul să nu fie din plastic. Nu în ultimul rând, o altă prevedere, dar şi civilizat ar fi ca oricărui client să i se asigure posibilitatea de a se spăla pe mâini şi de a folosi grupuri sanitare, fie şi sub forma toaletelor ecologice. La noi însă, toate aceste aspecte sunt încălcate cu nonşalanţă. Unii susţin că proprietarii teraselor brăilene pot fi sancţionaţi, potrivit legislaţiei în vigoare. Eu însă cred că, în ritmul ăsta, ne vom întreba peste ceva timp; care faleză? care alei?
Fără să ne dăm seama, la noi, totul dispare. Metru cu metru, la o bere rece, în fumul înecăcios de mititei, faleza se pierde printre sălciile care îmbrăţişează malul. Îmi lipesc privirea de un nor. Privesc în gol şi golul se uită la mine. Mă gândesc să plonjez într-o scoică. De când nu aţi mai stat de vorbă cu verdele copacilor sau cu fluviul?
