Desigur, nu i-ar displăcea să fie preşedintele României - se află deja în campanie electorală în sensul ăsta -, eventual cu un Liviu Dragnea premier, dar nu doreşte cu niciun chip ca el să se autopropună în funcţia de candidat al PSD la prezidenţiale. Nu vrea de fapt să-şi asume această uriaşă responsabilitate, ci vrea să fie rugat de partid, împins, chiar obligat de partid să facă acest pas. Nu vrea ca ideea candidaturii lui să vină de la el, ci de la alţii. Şi asta pentru că, de fapt, nu e deloc sigur că va câştiga, mai ales acum, şi nu vrea să ajungă să răspundă, după alegerile prezidenţiale, cu funcţia sa de şef de partid şi de guvern pentru un eventual eşec la alegerile prezidenţiale.
Aaa, dacă PSD ar fi avut la europarlamentare un scor mai apropiat de 50% din voturi, aşa cum anunţa duminică seara Antena 3 şi cum ar fi vrut pesediştii să fie, poate că altfel ar fi stat lucrurile. Dar aşa, cu 37% din voturi (în realitate, vreo 30% sau chiar şi mai puţin) postura de candidat este una deja prea riscantă pentru Ponta, încât acesta să se arunce pur şi simplu cu capul înainte spre Cotroceni.
De fapt, Victor Ponta ar vrea şi nu prea să ajungă preşedinte. Cred că într-adevăr acum, mai ales după schimbarea strategiei în rândul opoziţiei, liderul PSD şi-ar fi dorit ca în postura de candidat la preşedinţie să fie Crin Antonescu. Şi-ar fi dorit ca PNL să-i fie aliat, nu duşman, şi-ar fi dorit ca USL să reziste măcar până la alegerile prezidenţiale, chiar dacă ulterior s-ar fi destrămat. Şi l-ar fi dorit contracandidat pe Antonescu chiar şi din postura de adversar.
În realitate, Ponta îşi doreşte mai mult funcţia de premier decât pe cea de preşedinte. Pentru că de fapt aici, la Guvern, este adevărata putere, aici deţine controlul, aici se învârt banii - miliarde şi miliarde de euro -, aici se decid licitaţiile şi contractele cu statul, aici se alocă fonduri baronilor locali, aici se împart funcţiile, aici se organizează alegerile, aici se dau banii pentru asistaţii social, aici se anunţă majorările de pensii şi salarii. Ponta e conştient că de la Palatul Victoria ai mai multă putere decât de la Palatul Cotroceni.
De aceea tot flutură ideea că "USL trăieşte", de aceea încearcă să divizeze PNL, să atragă cât mai mulţi liberali alături de PSD, să creeze un surogat al fostei Uniuni Social-Liberale, alături de Tăriceanu şi de rebelii din PNL, de aceea ezită în a-şi anunţa candidatura la prezidenţiale. Tot speră că va găsi un alt candidat în locul său - poate chiar Tăriceanu, poate Oprescu - pentru că spectrul candidatului unic al dreptei, în persoana lui Klaus Iohannis, îi dă fiori. Actualul primar al Sibiului are o imagine aproape imaculată, este apreciat de toată lumea pentru ceea ce a realizat în oraşul său - deşi majoritatea românilor nici n-au văzut Sibiul -, este perceput mai degrabă ca independent decât ca liberal, are puterea de a atrage voturile tuturor celor anti-PSD, ale tuturor simpatizanţilor de dreapta şi, mai ales, are darul de a primi voturi inclusiv din partea celor indecişi sau chiar din partea celor scârbiţi de politică. Şi, peste toate acestea, spre deosebire de Crin Antonescu, Iohannis nu poate fi făcut responsabil de aducerea PSD şi a lui Ponta la guvernare, lucru pentru care actualul şef demisionar al liberalilor a fost şi ar fi fost în continuare taxat, inclusiv de propriul electorat.
Acum, prioritatea lui Victor Ponta şi a PSD nu mai e preşedinţia ţării, pentru că devine un deziderat tot mai greu de atins. Ţelul primordial este asigurarea unei majorităţi parlamentare cât mai confortabile, care să le permită premierului şi partidului său să rămână în continuare în fruntea guvernării. Dezbinarea PNL şi atragerea unor parlamentari liberali în tabăra pro-PSD a lui Tăriceanu ţinteşte exact slăbirea opoziţiei din Parlament şi întărirea alianţei de guvernare, în cazul în care "ceilalţi" câştigă alegerile prezidenţiale.
Ponta ştie că, având o susţinere puternică în Parlament, preşedintele - chiar şi unul complet ostil - nu are ce să-i facă. Nu-l va putea schimba şi va avea astfel asigurată puterea încă 2 ani. Va putea guverna şi îşi va putea vedea liniştit de treabă până în decembrie 2016, aşa cum a făcut-o şi în ultimii 2 ani. Pentru Ponta şi PSD, câştigarea preşedinţiei a devenit, de săptămâna aceasta, doar planul B.
