Şi nu le ajung donaţiile şi sponsorizările - mai mult sau mai puţin legale - primite de la diferite persoane şi firme cu interese directe, dar partidele se aruncă în cheltuieli uriaşe, comandând materiale promoţionale, banere, afişe, pliante, brichete şi publicitate cu fel de fel de minciuni, "uitând" apoi să mai şi plătească. Iar după fiecare astfel de dezmăţ electoral, micile firme sunt cele lăsate cu ochii-n soare. Şi nu doar că rămân cu bani nerecuperaţi, dar se mai înregistrează şi prin contabilitate cu facturi pentru care sunt puse să plătească TVA.
De ce se comportă majoritatea partidelor aşa? Pentru că mizează pe buna credinţă a oamenilor, la fel cum fac şi cei mai mulţi dintre oamenii politici, atunci când cer votul alegătorilor. Promit, dar uneori nu se ţin de cuvânt nici măcar atunci când la mijloc există un contract scris. În goana după voturi, uită să mai respecte şi cele câteva principii elementare ale unei relaţii comerciale oneste. Îşi văd sacii în căruţă şi nu mai dau doi bani pe facturile neachitate. Şi măcar de-ar fi vorba de doi bani, dar la mijloc sunt sume uriaşe, care pentru nişte firme mici şi angajaţii acestora contează enorm şi pot face diferenţa dintre supravieţuire şi faliment, dintre salariat şi şomer, dintre o viaţă normală şi, poate, o dramă.
Dar, la milioanele de păcăliţi cu promisiuni, probabil că nişte firme şi nişte angajaţi în plus ţepuiţi nu reprezintă o mare tragedie pentru comedianţii scenei politice româneşti.
