Discursul aparţine unui parlamentar şi ar putea părea rostit cu ocazia cererii DNA de ridicare a imunităţii deputatului UNPR Titi Holban, acuzat de corupţie, pentru a putea fi adus în faţa Justiţiei. Un discurs minunat, perfect pentru a ilustra situaţia oricărui parlamentar puşcăriabil.
Dar nu, discursul a fost rostit de Călin Popescu Tăriceanu săptămâna trecută, cu prilejul adoptării, de către Parlament, a declaraţiei prin care se cerea demisia preşedintelui. Şi nu pentru că preşedintele ar fi acuzat de ceva, ci pentru că fratele său este în această situaţie. Frate care nici măcar nu are legătură cu politica.
În schimb, în cazul cererii DNA care-l privea direct pe deputatul Holban, împotriva căruia există acuzaţii grave de corupţie, 198 de deputaţi - cei mai mulţi de la PSD, PC şi UNPR - au votat, sub umbrela votului secret, împotriva ridicării imunităţii, acuzatul scăpând, cel puţin momentan, de mâna Justiţiei. Şi asta în contextul în care DNA nu cerea Parlamentului să fie de acord cu arestarea preventivă a deputatului acuzat, ci să permită unei instanţe să judece dacă o asemenea cerere este justificată sau nu.
Ipocrizia de-a dreptul revoltătoare a Parlamentului şi a parlamentarilor a atins, astfel, un nou prag de nesimţire. O nesimţire fără margini, a unor oameni cu un caracter de-a dreptul grotesc. Unde este "exigenţa în lupta cu corupţia", de care vorbea, atât de înţepat, Tăriceanu, în urmă cu o săptămână? Unde este acel "gest concret în favoarea respectului faţă de instituţiile statului"?
Cum i-a convins Holban pe colegii săi că nu trebuie să ajungă în faţa unei instanţe? Milogindu-se: "Aveţi încredere că sunt nevinovat, oricare dintre dumneavoastră poate fi în această situaţie. Dragi colegi, vă rog din suflet să analizaţi această situaţie omeneşte sau chiar dumnezeieşte, aşa cum ne învaţă domnul Hristos... Nici eu şi nici dumneavoastră nu cred că reprezentaţi vreun pericol public pentru ordinea şi liniştea publică... Prin funcţia publică pe care o îndeplinim, suntem mereu expuşi la astfel de situaţii nedorite".
Nu putea să-şi susţină argumentele în faţa unui judecător, care să decidă că într-adevăr nu constituie un pericol public? Nu, pentru că de fapt nu prea are argumente legale, iar colegii săi - erijaţi din nou în judecători - au fost mult mai uşor de înduplecat cu vorbe de doi lei.
Un singur lucru adevărat a spus Holban de la tribuna Parlamentului, aşa cum au făcut şi alţi parlamentari acuzaţi, care au fost scăpaţi de colegii lor: "Oricare dintre dumneavoastră poate fi în această situaţie". Da, oricare dintre ei - cel puţin cei 198 - poate ajunge să fie prins cu mâţa-n sac de DNA. Şi oricare va putea cere celorlalţi să nu i se ridice imunitatea. Celorlalţi, adică celor 198 de complici încă neprinşi.
