"Declaraţiile sunt consemnate ulterior ca luări de cuvânt. Dacă sala este goală, vă spun, este un moment penibil", a afirmat Rizea. Ceea nu a recunoscut, dar a dat de înţeles deputatul este şi faptul că majoritatea acestor hârtii nici măcar nu sunt rezultatul gândirii parlamentarilor, ci reprezintă munca şefilor de cabinet, care trebuie să-şi justifice şi ei cumva salariul primit, tot din banii noştri. Ştiţi despre ce vorbesc: despre mii de euro "înghiţiţi" de cabinetele parlamentarilor şi activitatea "din teritoriu". Ca să nu mai spun că sunt parlamentari care nici la WC nu se duc dacă nu le scrie consilierul "traseul".
Ei bine, aceşti oameni, aleşii noştri în poate cea mai importantă instituţie dintr-un stat democratic - Parlamentul - şi-au votat deja pensii speciale. Mai mult, după ce s-a discutat de triplarea salariilor demnitarilor (preşedinte, prim-ministru, miniştri etc), vor şi ei "rediscutarea" propriilor indemnizaţii.
Sigur, fără a ţine cont de situaţia concretă în care ne aflăm, de ţară unde şpăgile au ajuns la milioane de euro, înalţii demnitari din stat, ca şi parlamentarii, ar avea dreptul la nişte venituri lunare care să fie conforme cu greutatea şi importanţa funcţiei într-o Românie democratică. Dar când vezi că ditamai ministrul Finanţelor se exhibă în chiloţi pe litoralul românesc cu paharul de şampanie în mână şi cu femeia alături, ca ultimul cocalar, când vezi un prim-ministru pentru care miştocăreala a ajuns politică de stat, când vezi deputaţi şi senatori intraţi în Parlament pe mâna unui partid, dar care aleargă dintr-o parte în alta, stânga, dreapta, înnebuniţi ca nişte câini după mirosul de ciolan, merită vreunul? Din punctul meu de vedere, un parlamentar ales direct într-un colegiu, aşa cum a fost până acum, ar fi trebuit să se preocupe de identificarea problemelor ce macină comunitatea care l-a votat, iar apoi să gândească la nivel naţional cum ar putea, prin îmbunătăţirea legislaţiei, să rezolve sau măcar să amelioreze situaţia. De aici iniţiative legislative, susţinute, desigur, şi de colegii de partid, de guvern dacă este vorba despre parlamentarii puterii, ş.a.m.d. Asta-i menirea "activităţilor" în teritoriu! Aţi văzut vreodată vreun deputat sau senator care să iasă public să spună ce probleme a identificat în propriul colegiu? Sunt instituţii şcolare, de sănătate, agenţi economici, asociaţii de proprietari, pensionari, oameni bogaţi sau săraci...aţi văzut vreodată un parlamentar care să-şi ia în serios menirea de reprezentant al intereselor unei comunităţi în Parlament? Nu. Ei au votat cum le-a zis partidul, aşa că, foarte bine, la anul vom vota şi noi iar liste dictate de liderii de la Bucureşti. De când s-a înfiinţat Parlamentul, după decembrie 89, trei oameni s-au bătut pentru tot atâtea legi: Ticu Dumitrescu, Vasile Lupu şi Mona Muscă. Atât! Doar trei parlamentari au lăsat "o dâră" pe unde au trecut. Restul, şi vorbim de mii de mandate, de după 89, a avut grijă de declaraţiile de avere, de interese, de indemnizaţii, de pensii. Ale lor, desigur, doar nu ale noastre!
