Astfel, cu doar 11 consilieri, PSD a reuşit să aibă supremaţia în CJ Brăila. Preţul plătit: controversatul Gheorghe Chiru, un traseist politic, la momentul acela membru PUR, şi ilustra necunoscută Niculina Moisescu, nevasta peşedintelui PRM Brăila, au primit fotoliile de vicepreşedinţi.
Aşa a ajuns numărul 1 al judeţului Brăila Gheorghea Bunea Stancu, cunoscut până la acel moment doar ca un oarecare om de afaceri, foarte bogat, principal finanţator al PSD, care câştiga pe bandă rulantă contracte cu statul. "Afacerile pe care le am, conform legii, le voi da altcuiva. O să văd cum fac în următoarele zile, dar în mod sigur, voi renunţa la ele, pentru că nu am voie să mă ocup în continuare de afaceri, după cum ştiţi şi dvs. Nu se pune problema să mai rămân în afaceri, voi renunţa la ele", a spus imediat după învestitură noul preşedinte.
În 2008, legea electorală s-a modificat, începând cu acele alegeri preşedinţii CJ fiind şi ei desemnaţi tot în urma votului populaţiei, exact ca şi primarii, însă numai dintr-un singur tur. Cu mai puţin de 50.000 de voturi, majoritatea din mediul rural, Stancu a reusit să-şi păstreze funcţia obţinută cu multe concesii în 2004, şi în 2008 şi în 2012. Şi nu doar funcţia. Afacerile - acele afaceri pe care se grăbea să le predea cuiva imediat după învestitură - au înflorit. Chiar şi pe timp de criză, firmele controlate de Bunea Stancu (Concivia, Bursagrirom, Istru, Hercules) au înregistrat an de an profituri însemnate, cele mai multe şi bănoase contracte fiind cele cu Consiliul Judeţean.
Baron, jupân, împărat, tătuc. În cei 10 ani de mandat, puterea şi banii i-au conferit lui Stancu tot felul de titluri. Dar l-au şi băgat în multe scandaluri, de la blocurile ANL şi sălile de sport, la transformarea bibliotecii judeţene în sală de bowling, de la mita la PSD, finanţarea unor cluburi sportive ori înfiinţarea "Rocreativ", la reabilitarea spitalelor, de la preluarea aeroportului Ianca şi a celor peste 2.800 ha ale Staţiunii de Cercetare Agricolă, la licitaţii servite, supraevaluate etc. Nimic nu i-a scăpat baronului în aceşti 10 ani. Practic, nici măcar un pai nu s-a mişcat în Brăila fără girul lui, de la numiri la şefi, la alocare de fonduri, de la investiţii la licitaţii. S-a comportat mereu ca un stăpân atotputernic, atoateştiutor şi atoatedecisiv. A înjurat, a umilit, a jignit, de la colegi de partid, la presă locală sau centrală.
Acum, la 10 ani după momentul 2004, Stancu e un un personaj infinit mai puternic, infinit mai bogat, în faţa căruia un judeţ întreg face sluj. În timp ce toţi cei care i-au asigurat ascensiunea sunt morţi şi îngropaţi politic. Balcan s-a retras după eşecul PDL - PNL, Niculina Moisescu mai e activă doar pe facebook, iar Chiru, mai aprinde din când în când lumina pe la sediul PNTCD.
Aşa a rezistat Stancu în toţi anii aceştia, reacţionând cu brutalitate, cumpărând în stânga şi dreapta servicii, oameni şi voturi, având grijă să-şi păstreze în preajmă doar păpuşile uşor de manevrat, slugile şi ridicătorii de mâini.
Ieri, sunt convinsă, n-a avut nici cea mai mică emoţie. A spus-o răspicat încă de vineri că nu-i pasă de procese şi că e pregătit să renunţe la tot. Şi a avut dreptate să nu-i crească tensiunea. Într-un fel sau altul a reuşit să le amâne din nou. Nici nu mai ştiu a câta oară. Dar ce mai contează! După cum a spus, el lupte în viaţă nu prea a pierdut, iar la Consiliu stă de patriot. Orgoliul e tot ce îl ţine în funcţie, şi tot din orgoliu "s-ar putea să câştig procesul şi a doua zi să îmi dau demisia din toate funcţiile".
Domnule Stancu, personal, chiar nu îmi pasă ce verdict va da instanţa. Nicio sentinţă din lume, fie bună, fie rea, n-ar compensa lucrurile pe care le-aţi făcut dumneavoastră pentru Brăila, fie bune, fie rele. Însă mi-aş dori aşa de mult să vă văd orgoliul la treabă din postura de simplu agent economic! Să vă văd aşteptând pe la uşi cu orele, să vă tremure pantalonii când vin organele de control şi să participaţi la licitaţii cu pastilele de inimă în buzunar. Să o luaţi de la zero şi să faceţi avere numai din afaceri private, iar în momentele de cumpănă să fiţi tratat exact aşa cum îi trataţi dumneavoastră acum pe investitori. Să vi se ceară şpăgi şi pentru aerul pe care-l respiraţi şi să vi se umfle facturile în funcţie de necesităţile unui partid sau altul. Abia atunci, domnule Stancu, putem vorbi despre orgolii, despre dreptate şi nedreptate, despre merite şi statui datorate. Până atunci, umflarea asta în pene nu-i decât o aroganţă crasă.
