Altfel n-am fi rămas, în toată această perioadă, publicaţia cea mai citită din Brăila. Sau n-am mai fi rămas deloc.
În cei 12 ani s-au schimbat şi partide, şi primari, şi prefecţi, şi şefi de CJ, şi guverne, şi preşedinţi. Nu cred că a fost vreunul care să nu fi fost tratat cu obiectivitate: a fost criticat din greu când au existat motive (şi, din păcate, au existat foarte multe motive, chestie specifică politicienilor români de tot felul) şi apreciat atunci când a meritat (mai rar, cauza fiind aceeaşi specificitate a politicii româneşti şi, în plus, menirea presei de a arăta cu degetul mai cu seamă ceea ce nu este în regulă).
Cu Gheorghe Bunea Stancu e greu să fii obiectiv mereu. Cine-l cunoaşte cât de cât personal, cine l-a auzit exprimându-se liber, cine ştie cum se comportă la nervi şi cine lucrează direct cu acesta ştie despre ce vorbesc. Iar când eşti insultat şi ameninţat ba cu aruncarea din tribuna stadionului, ba cu închiderea ziarului, în mod repetat, din postura de şef de CJ reales, devine aproape imposibil să mai poţi fii obiectiv şi să nu-ţi doreşti ca în fruntea judeţului să nu ajungă, din nou, acea persoană. De multe ori totul poate fi trecut cu vederea, dar asta până în momentul în care este vorba de familia ta şi de locul tău de muncă. Iar "Obiectiv" este nu doar un loc de muncă, ci şi o familie - sentiment pe care puţini au ocazia să-l simtă, cu atât mai puţin Gheorghe Bunea Stancu.
Fostul şi actualul şef al CJ a fost mult mai des criticat de "Obiectiv" decât lăudat din simplul motiv că, dincolo de a avea un caracter - să zicem - imperfect, e departe de a fi măcar un şef de judeţ perfect. Dacă Brăila ar fi fost, de exemplu, undeva la nivelul judeţului Cluj, cu vreo trei parcuri industriale amplasate pe teritoriul său, cu un spital cu adevărat funcţional, cu câteva obiective economice în dezvoltare şi cu vreo câteva drumuri judeţene mai acătării (altele decât "drumul mării", pentru care chiar a şi fost apreciat - deşi, o să vedeţi într-una din ediţiile noastre viitoare, nici acum drumul nu este practicabil, e drept, nu din cauza autorităţilor locale brăilene!), raportul aprecieri/critici ar fi stat altfel. Dacă nu ne crede, n-are decât să ne pună la încercare prin realizările din următorii 4 ani. Până atunci, "Obiectiv" nu se va opri din a-l critica pe Stancu de fiecare dată când o dă în bară. Şi asta pentru că, din păcate pentru el (şi nu numai), singurii care pot închide ziarul sunt cititorii.
