CAS-ul reprezintă, de fapt, Contribuţia pentru Asigurările Sociale. Mai exact, contribuţia fiecărui angajat şi angajator la fondul de pensii - acel fond pentru care niciodată nu sunt bani suficienţi la buget, dat fiind faptul că numărul de pensionari este cu vreun milion mai mare decât cel al salariaţilor.
Este adevărat că munca este excesiv fiscalizată, iar nivelul de impozitare a angajaţilor şi firmelor este unul mare, aşa că orice reducere a unei contribuţii este bine-venită. Dacă tot a venit vorba, de exemplu, la un salariu mediu net pe economie, în prezent de 1.682 de lei, salariul brut pe care îl asigură firma este de 2.380 de lei - diferenţa ducându-se la stat. Angajatorul nu se limitează doar la aceşti 2.380 de lei, pentru că şi firma trebuie să achite o serie de contribuţii, care totalizează 667 de lei, din care pentru CAS 495 de lei (20,8% în prezent). Prin urmare, costul total pe care îl suportă o firmă pentru a-i asigura angajatului un salariu mediu net pe economie este de 3.047 lei. O grămadă de bani în plus, nu-i aşa?
Reducerea, de la 1 octombrie, cu 5 puncte procentuale a cotei CAS se va aplica oricum numai angajatorilor, deci pentru aceştia s-ar putea ca măsura să fie una bună. Practic, ca să continuăm calculul de mai sus, la plata unui salariu mediu net, o firmă va face, după scăderea CAS la 15,8%, o economie de 119 lei. Aceşti 119 lei, înmulţiţi cu numărul de salariaţi oficiali din economie, adică vreo 4,5 milioane, înmulţiţi apoi cu 12 luni, duc la un total de peste 6 miliarde de lei anual, minus la fondul de pensii.
Pentru micii întreprinzători, cu o mână de salariaţi - care constituie, de fapt, cea mai mare parte a angajatorilor din economia românească - economiile făcute se ridică la câteva sute de lei lunar, mai ales că mulţi dintre ei asigură un salariu cam la jumătate din cel statistic mediu pe ţară. Poate că le prind bine aceşti bani în plus, mai ales că, de fapt, multe au fost obligate să suporte deja o taxă în plus, în avans, odată cu majorarea salariului minim pe economie. Evident, le va prinde bine şi marilor companii, cu sute şi mii ori zeci de mii de angajaţi, cărora le-ar rămâne nişte milioane de euro în plus pe an.
Întrebarea care se pune şi la care Guvernul ar fi trebuit să aibă un răspuns - obţinut măcar în baza unor sondaje profesioniste în rândul mediului de afaceri - este ce vor face firmele cu aceşti bani economisiţi din scăderea CAS? Vor face marile companii investiţii noi, care să aducă plus-valoare în economie şi care să ducă la crearea a noi şi noi locuri de muncă? Vor angaja micii întreprinzători un om în plus sau măcar vor evita să mai facă disponibilizări? Le scapă măcar de problemele financiare şi de o eventuală insolvenţă (care ar fi dus la noi şomeri şi la o scădere şi mai mare a numărului de salariaţi din economie) pe micile firme şi IMM-uri? Pentru că, dacă nu se va întâmpla nimic din toate acestea, atunci cu siguranţă vor apărea nişte taxe noi - pentru firme, pentru angajaţi ori pentru toată lumea. Iar în cazul acesta chiar nu s-a rezolvat nimic.
