Nu mortal, ci doar cât să-l bage un pic în spital. Asta se întâmplă când cineva se hotărăşte să ia legea în propriile mâini.
Clar este de condamnat o asemenea atitudine pentru că, până la urmă, trăim, sau cel puţin ne face plăcere să credem că trăim, într-o societate modernă a secolului XXI, în care pentru taxele şi impozitele plătite fiecare membru al comunităţii beneficiază de serviciile cuvenite, inclusiv acela al justiţiei. Este tragic prin ce trece familia victimei, indiscutabil! Însă de aici până la a lua un cuţit în mână după ce mai înainte te-ai îmbărbătat cu ceva "tărie" şi să te duci în curtea suspecţilor ca să-i ameninţi cu Legea Talionului este distanţă mare. Nu se justifică un asemenea gest. Repet, toată compasiunea pentru familia victimei, dar justiţia nu se face după antica regulă "Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte".
Niciodată o tragedie nu se va "repara" cu o altă tragedie! Pentru că, gândiţi-vă, ce s-ar fi întâmplat dacă vreuna dintre rudele suspecţilor ar fi fost ucisă de soţul furios şi îndurerat? Dar ce-ar fi fost dacă soţul ar fi fost chiar el ucis sau rănit grav în urma încercării sale de a-şi face dreptate? Cum ar fi fost răzbunată, în oricare dintre aceste două scenarii, memoria femeii omorâte în primăvară? În niciun fel. Ba, mai grav, ar fi ajuns ai nimănui şi copiii familiei şi aşa greu încercate de episodul zguduitor prin care trece. Mai mult, astfel, drama s-ar fi rostogolit din generaţie în generaţie. O "ştafetă" înveninată, care ar fi otrăvit încet, încet, o întreagă comunitate. De ce întreaga comunitate? Păi, de câte ori a ieşit ceva bun din astfel de răzbunări? Evident, NICIODATĂ şi oricând, un văr sau vreun prieten al oricăruia dintre actorii implicaţi într-o astfel de tragedie ar fi putut încerca să pună şi el lucrurile la punct cu un cuţit sau un topor. De aceea sunt categoric împotriva unor asemenea ieşiri, deşi înţeleg drama întregii familii, dar mai ales a bărbatului "obligat" practic, zi de zi, să dea nas în nas cu cei pe care îi consideră ucigaşii soţiei sale.
Ce este de învăţat din toată această poveste, care ar fi putut aluneca lejer spre o tragedie şi mai mare? În primul rând, Justiţia trebuie să fie lăsată să-şi facă treaba! Iar în al doilea rând, dar la fel de important, Justiţia trebuie să-şi facă treaba! Să o facă în mod profesionist şi corect! Nu cum s-a întâmplat chiar în cazul de faţă, când procurorii au trimis cu foarte mare întârziere la analiză probele care ar indica cu exactitate identitatea ucigaşilor Marcelei Stoian.
