Mai există şi o a treia opinie, ceva mai înţelegătoare, de genul "Să-i primim, dar numai pe creştini!", însă destul de slab reprezentată.
Gata, am uitat de Ponta, de Tăriceanu, de Oprescu, de corupţi, de DNA, de salariile parlamentarilor, de atacurile la adresa Justiţiei... Totul se învârte acum în jurul refugiaţilor-imigranţi.
Problema este însă mult mai complexă decât poate fi cuprinsă în una din cele două opinii extreme. Să ne imaginăm că România ar fi atacată dinspre Est ori că ar deveni teatrul unui război civil. Unii vor alege să lupte - deşi e greu de crezut că ar mai fi prea mulţi care să-şi rişte viaţa pentru o cauză (poate mai degrabă într-un război cu gălăţenii!), dar cei mai mulţi vor alege să fugă. Mai ales după nişte ani de lupte devastatoare. Am fugi, evident, spre Vest. Am lua cu asalt graniţa ungară, ne-am bate cu poliţiştii unguri, am sări garduri de sârmă ghimpată. Nu ne-am opri în Ungaria, să stăm într-o tabără de corturi, nu-i aşa? Tot spre Germania am trage, ştiind că acolo am fi mai la adăpost. Dacă n-am fi primiţi, ne-am revolta. Dacă ni s-ar spune că nu primesc decât catolici şi că de ce nu ne ducem noi spre Bulgaria sau Grecia, ţări ortodoxe, ca şi România, nu ne-ar conveni, este? Dacă ne-ar spune să ne convertim la catolicism, iar nu ne-ar pica bine („păi cu Arsenie Boca ce facem?"). Am spune doar că vrem să trăim în pace, să muncim, să avem un trai mai bun, decent, să ne vedem de viaţa noastră şi, de ce nu?, de religia noastră, că n-o să deranjăm pe nimeni. Ei bine, cam aşa privesc lucrurile şi refugiaţii/imigranţii sirieni, irakieni, afgani, libieni etc. Cel puţin o parte dintre ei.
Pe de altă parte, e la fel de sigur că nu toţi imigranţii vor fi integrabili. Mulţi nu vor munci în viaţa lor, vor sta cu mâna întinsă la asistenţa socială, vor turna copii, vor avea pretenţii tot mai mari, vor vrea locuinţe şi bani, vor fi necivilizaţi, vor face trafic, vor vrea drepturi, vor profita de slăbiciunile sistemului democratic european. Ba chiar e logic că printre ei sunt infiltraţi şi islamişti veniţi doar cu gândul de a se detona pe aici, pentru a-i pedepsi astfel pe "necredincioşi". Dar nu toţi musulmanii sunt terorişti, aşa cum nu toţi românii sunt hoţi, curve, cerşetori ori vânători de ajutoare sociale - ne deranjează teribil când suntem catalogaţi astfel, la grămadă.
În mod normal, bunul simţ - şi al lor, al arabilor, şi al nostru, al europenilor - ar trebui să ducă la următoarea atitudine moderată, inclusiv la nivel decizional-politic: veniţi şi staţi aici atât timp cât vă vedeţi de treabă, munciţi, vă trimiteţi copiii la şcoală, vă integraţi social, nu ne deranjaţi şi nu aveţi pretenţii exagerate. Dacă nu vreţi sau nu puteţi - expulzarea şi să fiţi sănătoşi! Noi v-am dat o şansă, voi aţi ratat-o.
Şi totuşi, mare parte a românilor nu pot privi astfel lucrurile, alunecând spre extrema intoleranţei: „N-au ce căuta aici, să-i ia cine-o vrea în Europa!". Şi sincer, este o atitudine de înţeles - un soi de invidie pornită tot de la "Coana Europa" şi atitudinea acesteia: pe milioanele de români plecaţi în ţările europene nu i-a primit nimeni nici cu locuinţe gratuite, nici cu facilităţi, nici cu ajutoare, nici cu drepturi. Au dormit şi pe străzi, speriaţi să nu-i salte poliţia şi să-i trimită acasă. Şi erau plecaţi tot în căutarea unui trai mai bun, fugiţi dintr-o ţară în care singurul război era acela al lăcomiei politicienilor împotriva propriei naţii. N-au avut legal nici măcar dreptul la muncă până acum un an şi jumătate! Şi asta deşi erau de 7 ani cetăţeni ai Europei "unite". Şi atunci de ce să primească unii veniţi de-aiurea, dintr-o cu totul altă lume, totul de-a gata, de la o Europă care pe noi ne-a ţinut - şi încă ne mai ţine - la uşa din dos? Această întrebare ar putea explica poziţia atât de pătimaşă a unei mari părţi a populaţiei faţă de ideea primirii unor refugiaţi în România. O întrebare la care, cu siguranţă, "Coana Europa" nu are un răspuns.
