Apoi, dacă Traian Băsescu va fi demis, urmează alegerile prezidenţiale anticipate, probabil, după cum a estimat actualul preşedinte interimar Crin Antonescu, prin septembrie. Aşa că alte cel puţin 150 milioane de lei se vor duce, având în vedere că acesta a fost costul final al prezidenţialelor din 2009. În septembrie, însă, ar putea fi ceva mai scump, pentru că, de data aceasta, actuala putere şi-ar dori ceva mai multe secţii de votare, ca să evite îmbulzelile şi nervii de acum 3 ani.
Mai departe, cu sau fără Băsescu, la sfârşit de noiembrie, iar vom fi chemaţi la urne. Sunt programate alegerile parlamentare. Nu mai puţin de 200 milioane de lei, a estimat premierul Victor Ponta că ne-ar trebui şi pentru ele, bani care, a recunoscut, nu prea ar fi prin buget. Dar cum acestea sunt obligatorii, e clar că, din pământ, din iarbă verde, cineva îi va scoate.
Una peste alta, parcurgem un an plin, cu patru serii de alegeri şi un cost total de cel puţin 550 milioane lei.
Suntem în criză? Avem un buget pe chituci şi de aceea suntem nevoiţi să strângem cureaua până la ultima gaură? Eu cred că nu, din moment ce ne permitem huzurul acesta. Pentru că e un adevărat huzur pentru un popor să suporte financiar patru ieşiri la urne, practic în doar 6 luni. Şi apoi, gândiţi-vă, sutele astea de milioane reprezintă doar costurile la vedere, achitate de fiecare dintre noi până la ultimul leuţ, adică buletine de vot, ştampile, tuş, liste, oamenii din secţiile de votare. Adăugaţi, vă rog, şi celelalte costuri, "colaterale", la care contribuim indirect. Şi mă refer aici la miliardele prăpădite în campanii electorale pe fluturaşi, bannere, meşuri, materiale promoţionale, televiziuni, poze, mitinguri, mită. Nici nu vreau să-mi închipui ce bănet s-a tocat şi urmează să se mai toace până în decembrie, doar pentru a susţine o clasă politică putredă. Câţi bani din buget şi câţi bani din alte surse şi resurse se duc pe apa sâmbetei doar pentru a se cocoţa la ciolan şi a-şi face mendrele. O clasă politică despre care părerea mea e clară: nu face şi nu merită nici măcar 2 bani.
Anul acesta, cu cele patru serii de alegeri spuneam că se papă din buget peste 550 milioane de lei, din care numai moftul de a-l demite pe Băsescu se ridică la 250. Aceasta în condiţiile în care, de exemplu, majorarea cu 8% a salariilor bugetarilor a presupus un efort bugetar, pentru 2012, de circa 750 de milioane de lei.
Sunt convinsă, Guvernul şi-ar fi dorit ca procentul restituit să fie mai mare. Dar dacă nu sunt bani!?
