Ei bine, nu s-a întâmplat aşa. Pe lângă cei care era de aşteptat să se afle pe lista candidaţilor - Victor Ponta (PSD^UNPR^PC), Klaus Iohannis (ACL), Călin Popescu Tăriceanu (PLR), Elena Udrea (PMP), Monica Macovei (Independentă) şi Kelemen Hunor (UDMR), iar lista se putea încheia aici - printre prezidenţiabili au apărut şi „veşnicii" candidaţi gen Dan Diaconescu (PPDD), Corneliu Vadim Tudor (PRM) sau Gheorghe Funar (independent, pentru că nu s-a înţeles cu Vadim). Între timp, s-a trezit şi Teodor Meleşcanu că vrea - din nou - să fie „El prezidente", dar măcar de el a mai auzit lumea.
Ce te faci însă cu candidaţi precum William Brânză (ciudată asociere de nume), din partea Partidului Ecologist Român, Constantin Rotaru (Partidul Alianţa Socialistă) sau mai ales Mirel Mircea Amariţei, din partea Prodemo? Apropo, ştiaţi sau v-aţi fi imaginat că există un partid cu acest nume? Culmea, nici măcar maghiarii n-au mai reuşit să fie uniţi aşa cum ne obişnuiseră, astfel că un anume Szilagyi Zsolt, din partea Partidului Popular Maghiar din Transilvania, se regăseşte şi el pe lista candidaţilor. Mai lipsea şi un reprezentant al romilor, ca tacâmul să fie complet.
Însă alta este problema, din punctul meu de vedere. Fiecare trebuia să strângă, pentru a se putea înscrie în cursă, cel puţin 200.000 de semnături, în contextul în care o persoană cu drept de vot are dreptul să semneze O SINGURĂ dată, în lista UNUI SINGUR candidat. Astfel, teoretic, cel puţin 2,8 milioane de români au semnat pentru unul dintre cei 14 candidaţi.
Dar mulţi se laudă cu mult mai mulţi susţinători. Ponta şi Iohannis cu peste 2,2 milioane de semnături fiecare, Dan Diaconescu - cu 1 milion, Meleşcanu şi Udrea cu câte 400.000, Macovei cu 300.000, Tăriceanu şi Kelemen - cu câte 270.000. Adunate toate aceste liste de semnături, rezultă cu nu mai puţin de 8,5 milioane de români (!) şi-au dat personal acordul scris pentru unul dintre cei 14 candidaţi. Adică aproape jumătate din totalul alegătorilor!
Personal, am câteva zeci de cunoscuţi apropiaţi, dar numai unul dintre ei şi-a pus semnătura pe o listă - restul n-au făcut-o nici măcar pentru cei pe care oricum sunt hotărâţi să-i voteze. Nu ştiu cum de s-au găsit peste 8 milioane de români dispuşi să semneze în listele de candidaţi, dar bag mâna-n foc că prin multe din listele acelea există o grămadă de nereguli.
Desigur, nu se vor putea verifica niciodată 8,5 milioane de semnături, pentru a se demonstra incorectitudinea acestora, dar proba în acest sens - indirectă, ce-i drept - va fi dacă numărul de voturi obţinute de un candidat va fi sensibil mai mic decât cel al semnăturilor strânse acum pentru acesta. Şi sunt sigur că jumătate dintre prezidenţiabili abia dacă vor obţine câteva zeci de mii de voturi pe 2 noiembrie. Probabil că, dacă fiecare candidat ar fi obligat să plătească 10 lei pentru fiecare vot în minus obţinut faţă de numărul de semnături strânse, aceştia ar deveni mai responsabili. Sau măcar mai realişti.
