Între timp, Elena Udrea s-a întors în arest preventiv. Alt dosar, altă cerere de arestare. Din punctul de vedere al Elenei Udrea, este incorect. Este o „condamnare mediatică". Este un dosar politic. Este un dosar bazat pe denunţuri obţinute în schimbul eliberării altor acuzaţi, inclusiv a fostului ei soţ. Condiţii impuse de procurori, pentru ca acuzaţii să declare ceea ce vrea DNA să audă. Ea este „o ţintă", ea este „vânată sistematic". Ea este nevinovată. Ea este „arsă pe rug". Mai lipsea să spună că este noua Iulia Timoshenko a României, aşa cum spunea Ponta despre Adrian Năstase, după ce a fost condamnat.
Repet, însă, până când toţi cei înduioşaţi de vaietele penalilor şi toţi adepţii teoriilor conspiraţiilor vor înţelege: nu procurorii DNA arestează! Elena Udrea a ajuns în faţa unui judecător - şi atunci când a intrat în arest preventiv, şi atunci când a fost trimisă acasă, în arest la domiciliu. Există un judecător care, înainte de o asemenea decizie importantă, analizează primele dovezi furnizate de procurori şi primele probe ale apărării. Nu ţine cont de ceea ce se spune la tv, de ceea ce se scrie în presă, de ceea ce se postează pe Facebook. Nu o face pentru că-i place sau nu de Elena Udrea, nu-l bagă în seamă pe Băsescu sau pe Ponta. Ia o decizie pe baza unor probe care l-au convins - sau nu. Udrea şi alţii sunt în arest pentru că există ceva care îi incriminează. Şi nu doar simple denunţuri. Faptul că unii acuzaţi beneficiază de un tratament mai blând colaborând cu anchetatorii se practică peste tot, dacă prin asta se ajunge la capul reţelei. Dar pentru aşa ceva nu ajung doar nişte simple declaraţii, date la disperare. Denunţurile doar ajută la descoperirea de probe. Dacă acestea există, abia atunci denunţurile sunt luate în considerare.
Şi nu, nu e o condamnare. Elena Udrea, ca toţi ceilalţi, are două instanţe la dispoziţie să-şi dovedească nevinovăţia. Două instanţe şi o grămadă de judecători pe care să-i convingă că procurorii n-au dreptate. Deocamdată, ea este în arest preventiv. Într-adevăr, acolo n-are foehn pentru uscat părul, n-are apă caldă la discreţie, n-are perdea la duş, n-are un wc decent, n-are condiţii nici măcar de hostel. Dar ăsta-i arestul şi toţi cei care trec pe acolo beneficiază de aceleaşi condiţii triste. Nu e tortură, nu e Guantanamo, nu e o temniţă a Inchiziţiei. Iar toată această văicăreală enervează şi o face să pară şi mai vinovată în ochii opiniei publice.
Elena Udrea este, precum toţi ceilalţi acuzaţi ori condamnaţi pentru corupţie, doar o „victimă" a propriilor fapte. Şi nu, nu politica sau DNA te bagă în arest, ci consecinţele propriilor alegeri din viaţa politică. Inclusiv decizia de a te mărita cu unul precum Dorin Cocoş.
