Şi nu numai în cartierele mărginaşe, ci şi în zonele centrale ale oraşului. Dacă aş fi pus un nou pariu cu primarul Simionescu pe tema deszăpezirii, l-aş fi câştigat fără îndoială, iar zecile de fotografii primite de la cititori mi-ar fi fost o dovadă clară a faptului că administraţia locală a fost total depăşită de viscol. Pe lângă înfrângerea ruşinoasă pe care a încasat-o armata de lopătari a lui Simi de la «Generalul Zăpadă» aş sublinia că albul zăpezii ascunde munţi de gunoaie neridicate, pubele arhipline, glazurate cu un strat sănătos de nea. O mizerie de nedescris, într-un oraş paralizat de zăpadă.
Pe de altă parte, trebuie spus că numai cine nu munceşte nu greşeşte şi, parcă dintre toţi şefii de instituţii, şeful Primăriei s-a mişcat cel mai bine. Chiar dacă a muncit haotic, Simionescu măcar a fost în teren, alături de oamenii săi, spre deosebire de preşedintele CJ, Gheorghe Bunea Stancu, care, după toate probabilităţile, s-a luptat cu zăpada pe pârtiile de schi din Austria şi cu gheaţa din pahare. Însă încununarea acestor zile nebune a venit, fără îndoială, din partea prefectului Obreja, care nu a fost capabil să gestioneze nici măcar propria înzăpezire, nu mai vorbesc de înzăpezirea din judeţ, unde numărul localităţilor izolate ajunsese ieri la 50.
Adevărata problemă este însă alta. În fond, nu zăpada ar trebui să ne sperie. Ci faptul că oamenii ăştia, care s-au dovedit ba absenţi, ba incapabili, ba inconştienţi, oamenii ăştia care dispun tocarea unor munţi de bani publici către firmele lor sau ale prietenilor, ei bine, ar trebui să ne sperie faptul că oamenii ăştia, la un moment dat, ar putea să gestioneze o situaţie cu adevărat de criză: un mare cutremur, o inundaţie devastatoare, o poluare radioactivă sau un alt gen de calamitate. Calamitate adevărată, nu vise de-ale domnului Tudose.
