Orice s-ar spune, deschiderea unei fabrici la Brăila, care asigură locuri de muncă pentru peste 300 de oameni, este un lucru mare. Şi nu orice fabrică, ci a uneia dintre cele mai mari companii de componente auto la nivel global. O firmă japoneză, cu zeci de alte fabrici prin lume. Evident că a ales România şi, mai ales, Brăila, pentru mâna de lucru ieftină. Nu chiar la fel de ieftină precum prin alte ţări mai de nivelul doi-trei, dar compensează prin apropierea faţă de pieţele de desfacere. Evident, când costurile vor deveni mai mari în România, probabil îşi vor muta fabrica prin ţări în care oamenii muncesc "pe 2 lei", aşa cum au făcut şi mulţi alţi investitori înaintea lor (asta a vrut să spună ministrul Finanţelor, pentru cei care n-au înţeles ori se fac că nu înţeleg). Aşa cum s-au mutat şi alţii din Germania în România, de exemplu. Asta e globalizarea, cu asta trebuie să ne confruntăm.
Era clar că salariile oferite la Brăila nu vor fi deloc mari. Probabil multe sunt la nivelul celui minim pe economie. Nu că ditamai firma nu şi-ar permite să plătească mai mult, dar şi aici funcţionează mecanismul cererii şi al ofertei. În Bucureşti ori prin vestul ţării nici nu s-ar fi pus problema plăţii doar a salariului minim. Dar tocmai de aceea Yazaki nu a deschis fabrici acolo. Dar, cum toţi plătim la fel pe mâncare, întreţinere, taxe şi impozite, e normal ca nemulţumirile legate de salarizare să mocnească.
Şi da, e normal să te revolte abuzurile şefilor, comportamentul necivilizat, munca peste program neplătită, neacordarea zilelor libere legale, neacordarea concediului legal sau alte asemenea aspecte întâlnite la un angajator, oricare ar fi el. Dar nu sta degeaba, dacă aşa stau lucrurile! Filmează cu un telefon comportamentul abuziv, reclamă la ITM munca neplătită ori programul prelungit, plânge-te la presă! Mai caută 14 colegi şi fă un sindicat. Oricum nu te pot da afară aşa uşor cum crezi ori cum te ameninţă. E nevoie de multă birocraţie internă pentru a da afară pe cineva, dacă nu se efectuează disponibilizări. Roagă-ţi copilul să-ţi caute pe internet ce drepturi ai ca salariat. Fii mai informat, fii mai curajos, fii mai revoltat! Scrie-le mailuri şefilor din Japonia. Dacă sunt abuzuri, fă-le publice! Spune presei că te-ai plâns la ITM şi n-a făcut nimic, muşamalizând cazul. Cunoaşte-ţi drepturile şi acţionează ca atare, luptă pentru ele şi ia atitudine.
Dar nu exagera supărându-te că nu se închide firma două săptămâni de sărbători, ca să stai tu acasă!
