Văzând că nu i se rezolvă problema, omul a sunat la ziar că "uite, domle, cum mă fură ăştia de la Pensii!". Dar, dacă tot a găsit pe cineva dispus să-l asculte, s-a gândit să-şi descarce sufletul. Şi a început prin a povesti că a făcut la primăria comunei unde locuieşte o solicitare să i se acorde un ajutor de urgenţă, lucru care s-a şi întâmplat, fiind chemat la casieria instituţiei să-şi ridice banii - 300 lei. Numai că de aici lucrurile se complică, în sensul că pe statul de plată ar fi figurat, spune el, o sumă de 100 de ori mai mare decât a încasat el, context în care omul nostru a tras concluzia că restul de bani i-au fost furaţi de funcţionarii de acolo, fără să realizeze că, de fapt, suma de 300 de lei era exprimată cu două zecimale, aşa cum se practică în instituţiile publice. Revoltat, a inundat cu sesizări şi reclamaţii registraturile celor de la Prefectura Brăila, Guvernul României, Palatul Cotroceni, premier, Ministerul Muncii. În răspunsurile primite i se explică faptul că nu are dreptate, însă omul nu s-a lăsat descurajat şi a revenit cu un nou val de reclamaţii arătând că, de fapt, ele sunt în eroare şi nu el. Iar ca tabloul să fie complet, brăileanul s-a dus din nou la primăria de care aparţine şi a cerut 12.000 lei, ca să-şi monteze uşi şi ferestre din tâmplărie PVC cu geam termopan, plus materiale de construcţii ca să-şi aranjeze casa în care stă. Ca o paranteză, imobilul nu-i aparţine, ci este tolerat de proprietari să locuiască acolo.
De ce vă povestesc toate acestea şi unde vreau să ajung cu ideea? Simplu: nenea despre care vă povestesc este, după părerea mea, exponentul unei pături sociale de oportunişti gata să speculeze orice posibilitate prin care pot obţine nişte bani gratis. Poate o să spuneţi că exagerez că, de fapt, sunt doar cazuri izolate şi nu este corect să generalizez. Vă întreb, însă, când aţi fost ultima dată la Direcţia de Asistenţă Socială a Primăriei? Dacă aveţi curiozitatea să mergeţi, o să descoperiţi o "faună" aparte, persoane care ştiu totul despre formele de sprijin financiar sau de altă natură, pe care le oferă instituţia, inclusiv birourile unde trebuie să intri pentru a le obţine şi ce acte trebuie să ataşezi. O să observaţi cât de revoltaţi vorbesc despre cum a fost refuzată cererea unei vecine sau a vreunei cunoştinţe: "I-au furat ăştia de aici banii. Femeia avea tot dreptul să ia banii ăia! Chiar eu i-am spus ce să facă şi unde să meargă, dar nenorociţii ăştia s-au folosit de actele ei şi au ridicat banii în numele ei". Ştiu, este revoltător acest tablou pe care-l zugrăvesc aici, şi poate părea o ficţiune, dar, vă asigur, este o realitate de care m-am lovit în diferite ocazii, iar cel mai recent s-a întâmplat cu nenea ăsta supărat că primăria nu-i dă bani să-şi renoveze casa.
Tragedia este că el şi alţii ca el sunt produsul unei politici de peste 25 de ani în care partidele, alianţele, convenţiile şi în general toate formele asociative care au ajuns la putere, indiferent de orientare politică, au întreţinut şi încurajat nemunca. Au creat genul acela de mecanism prin care au cumpărat, şi o fac în continuare, o dată la 4 ani, voturile celor dependenţi de sprijin. Sunt de acord că o comunitate are obligaţia să-i sprijine pe nevoiaşi, însă consider că este mai eficient să-i înveţi o meserie şi să le creezi oportunitatea de a munci ca să se întreţină singuri, decât să-i faci dependenţi de ajutoare. Altfel, resursele statului vor fi tot timpul vânate de oportunişti.
N-am să uit niciodată mimica reclamagiului despre care vă povesteam în momentul în care l-am întrebat de ce consideră că i se cuvin toate ajutoarele pe care le solicită: "Cum adică de ce?", mi-a răspuns contrariat, "Păi daia este Primărie, ca să-mi dea!". Din păcate, majoritatea celor care tocesc pragurile instituţiilor de întrajutorare comunitară privesc sprijinul primit ca pe un drept al lor, fiind convinşi că statul le este dator. Aştept de vreo 20 de ani, de când am dreptul să votez, o ofertă electorală care să vină cu o soluţie reală pentru această problemă. Dar mai ales ca partidul respectiv să o şi aplice, odată ajuns la putere. Poate am noroc, totuşi, în 2016.
