Dacă i-ai întreba pe Blaga-Gorghiu, ar răspunde repede că trăim în ţara dezastrului început de Iliescu, continuat de Năstase şi desăvârşit de Ponta. Dacă acum liderii (noului) PNL constată că Ponta - nu de unul singur, că încă nu a crescut îndeajuns - reuşeşte să ţină în şah opoziţia, chiar şi după înfrângerea răsunătoare de la prezidenţiale, atunci şi PNL a ajuns un fel de mămăligă de partid.
Tragedia este că pe altcineva de pe (şi aşa) jalnica scenă politică nu ai pe cine să întrebi.
Dar, dincolo de marile înfruntări verbale, astăzi toţi politicienii se regăsesc în tabăra anti-DNA. Brusc, cătuşele au devenit principala (de fapt singura) opoziţie reală în faţa tăvălugului politic. Un lucru absolut normal de altfel, pentru că şi prăzile au devenit uriaşe. Nu mai vorbim de caltaboşii lui Remeş, ci de milioanele din dosarul Microsoft sau de şpăgile retrocedărilor ilegale. Până şi moştenirea mătuşii Tamara a ajuns un mizilic. Sloganul noii clase politice, adresat procurorilor şi plagiat după unul mai vechi, dar celebru, ar putea fi: "Nu puteţi voi vâna pe câţi dintre noi vor fura". Mai ales că neputinţa ANAF de recuperare a tot ce s-a furat a făcut ca doi-trei ani de ruşine (a se citi puşcărie) să nu mai conteze, pentru că după ei vine o viaţă de huzur.
Pe un asemenea fond infracţional a ales Ponta să serbeze trei ani de când a preluat puterea, mai exact trei ani de huzur pentru cei din guvernarea sa. De fapt, Ponta a serbat altceva: că nu-l mai încurcă nimeni să guverneze România cum vrea el şi să se laude că ţara (statul) e pe profit, deşi locuitorii ei sunt în pierdere. Este revanşa fostului candidat la prezidenţiale şi reacţia primului ministru faţă de normalitatea promovată de Iohannis.
