În două luni de zile, o ţară săracită de criză, dar stabilă din punct de vedere politic şi economic - două criterii esenţiale pentru orice investitor străin - s-a transformat într-un balamuc. Iar lucrurile, (şi) din punct de vedere economic, merg din rău în mai rău, din record negativ în record negativ. Nu-mi făceam iluzii că Ponta îşi va onora vreuna dintre promisiuni, însă nici în cel mai sinistru scenariu nu-mi puteam închipui că iresponsabilitatea sa poate fi atât de mare. Când războiul ăsta va trece, indiferent de cine va rămâne la Cotroceni ori la Palatul Victoria, cu toţii vom fi mai săraci, iar scadenţa împrumuturilor la care s-a angajat România ne va atârna ca o ghiulea de buzunare. "Performanţei" economice a guvernului Ponta i se adaugă şi imaginea îngrozitoare a României. O ţară în care statul de drept a fost dărâmat, iar democraţia călcată în picioare. Şi nu, nu o spun eu. O spun, ştiţi bine, ţările cu experienţă în democraţie. O fi, poate, şi cancelarul Germaniei, Angela Merkel, băsistă. O fi şi ministrul german de Externe Guido Westerwelle băsist. Poate că şi Wilfried Martens, preşedintele Partidului Popular European e băsist, la fel ca şi secretarul general al organizaţiei paneuropene cu sediul la Strasbourg, Thorbjorn Jagland. Poate că şi ministrul luxemburghez de externe, socialistul Jean Asselborn, e băsist, aidoma liderului socialiştilor germani din Bundestag, Frank-Walter Steinmeier. Şi preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, pare a fi băsist, iar lista poate continua cu comisarul European pentru Justiţie, Vivian Reding, cu preşedintele Comisiei de Politică Externă a Parlamentului European, Elmar Brok, cu ambasadorul SUA, Mark Gitenstein, cu reprezentantul departamentului american de Stat ş.a.m.d. Toată Europa este cu ochii pe România şi-i taxează derapajele de la democraţie, încălcările Constituţiei, lovitura de stat, îndreptarea spre o dictatură parlamentară ori spre o democraţie controlată. Acum, când scriu acest text, premierul Ponta se află la Bruxelles încercând să pună capăt valului de critici occidentale. Cred însă că vizita premierului nu va rezolva nimic. Nici nu are cum, mai ales că lipsa sa de credibilitate este întărită de impostura dovedită nu cu multă vreme în urmă: niciun oficial european influent nu va crede în cuvântul unui personaj capabil de un furt intelectual ca cel al doctorului în drept Victor Ponta. Mai mult, lipsa de tact şi diplomaţie a premierului a fost probată în urmă cu doar câteva zile, când, de la Bucureşti, se răstea la cancelarul Germaniei subliniind că Merkel nu va vota la referendum şi că nu suntem vreo colonie. Cam ce faxuri credeţi că au plecat, în acel moment, din interiorul ambasadelor aflate la Bucureşti?
Nu sunt un fan înfocat al preşedintelui Băsescu - am avut suficiente texte critice la adresa sa, mai cu seamă în timpul primului său mandat, atunci când majoritatea îl adula -, ba, mai mult, cred că referendumul din 29 iulie va pune punct, într-o formă sau alta, carierei sale politice. Ce-mi este însă şi mai clar e faptul că nimic bun nu ne aşteaptă. Incompatibilă cu democraţia, maşinăria USL va controla, în curând, tot ceea ce se poate controla într-o ţară în care opoziţia e lipsită de vlagă, de resurse şi de încredere. Adică tot: instituţii, justiţie, presă. Fără pârghii de a restabili echilibrul democratic, Europa ne va condamna la izolare, iar situaţia economică la o lungă perioadă de recesiune. Aşa cum spuneam, când războiul ăsta va trece, cu toţii vom fi mai săraci: vom câştiga mai puţin, dar, mai cu seamă, vom fi mai puţin liberi. Însă, probabil, mai aproape de ruşi.
