Şi mă refer la toată pleiada de discursuri optimiste, în care lideri mai mari sau mai mici se bat cu cărămida în piept, că vai, ce de voturi au strâns, ce îi mai iubeşte electoratul, cât de importanţi sunt acum pe scena politică şi cât de mărinimoşi când îi invită pe ceilalţi să li se alăture. Sunt atât de ipocriţi! De fapt, prefer să cred că-s ipocriţi, altfel ar fi de-a dreptul tembeli.
Dar, să vin şi cu argumente. Şi am să încep cu PSD, care de duminică seara o ţine într-o continuă fiesta. Şi se laudă, şi se felicită, şi promite, şi se umflă în pene. Ponta, să mă laşi cu marea ta victorie! La 37%, asta însemând vreo 2 milioane de voturi, din poziţia pe care o are acum PSD, eu aş intra în pământ. Ai nevoie de liberali ca de aer, dacă vrei să ajungi preşedinte. Marioneta de Tăriceanu e o alegere bună, de fapt singura ta speranţă să mai aduci pe lângă tine vreo câţiva trădători. În rest, USL-ul ăla pe care, cel puţin declarativ, ţi-l doreşti atât de mult, strict pentru interesul tău, nu mai merge. Însă, dacă vrei să te feliciţi pentru ceva, este clar că meriţi pentru mişcarea cu Mircea Diaconu. Ăsta da şut dat în dosul foştilor parteneri. Povestea aia cu Făt Frumos chiar e basm, băiete, tu ai recunoscut că PSD a avut grijă ca în secţiile de votare Diaconu să nu fie furat. De ce el şi nu Corina Ungureanu? Întreb şi eu! Sper să nu ne crezi atât de proşti încât să luăm de bună victoria răsunătoare a acestui "brad pitt" al babelor din Mogador.
Cu mici excepţii, fiesta şi pe dreapta eşichierului politic. Toţi sunt învingători, toţi sunt mulţumiţi, toţi se felicită. În realitate, sunteţi jalnici, domnilor! Înjuraţi-l separat pe Ponta până vomitaţi, o să vă calce în picioare, unul câte unul! Suferiţi de vedetism acut! Şi Blaga, şi Udrea, şi MRU, şi Neamţu şi care mai sunteţi pe acolo şi vă credeţi buricul pământului. Uitaţi-vă pe rezultate, marea dezamăgire pentru electorat sunteţi voi, nu Ponta. El face doar ce a învăţat de la Iliescu, Năstase, Geoană. Scoateţi-vă fumurile din cap până la prezidenţiale! Asta dacă vreţi ca Ponta să aibă, totuşi, un contracandidat.
Nu întâmplător am lăsat, însă, PNL-ul la urmă. Să spunem din motive personale, în sensul că e partidul în care eu am avut cea mai mare încredere, dar care, în acelaşi timp, mi-a adus şi cele mai mari dezamăgiri. Alianţa cu PSD-ul a fost cea mai cruntă, dar nu singura. Duminică nu i-am votat, am vrut să-i las să vadă că trădarea costă. Şi ca mine, bag seamă, au mai gândit şi alţii. Cred, însă, că liberalii au înţeles. Drept dovadă, e singurul partid în care rezultatele au declanşat o furtună. Sper ca furtuna să se liniştească, iar drumul pe care partidul va porni să fie cel aşteptat de propriul electorat. Eu sunt dispusă să le mai acord o ultimă şansă. Şi, sunt convinsă, nu doar eu. De ce? Pentru că încă mai sunt români care cred că, la acest moment, şi în actualele condiţii, PNL este singura formaţiune capabilă să strângă toată dreapta în jurul ei şi, în plus, are şi un prezidenţiabil cu şanse. Unii îl văd pe Crin, eu mai degrabă l-aş vedea pe Klaus Johannis. Depinde însă de liberali dacă vor să lase din orgolii şi să ia o decizie înţeleaptă. Apoi să se cureţe de trădători şi impostori şi să se reaşeze ca partid pe o bază curată, sănătoasă. Şi mai trebuie ca PNL să facă ceva foarte important: să rupă toate alianţele cu PSD-ul de la nivel local şi să-şi retragă toţi oamenii din deconcentrate şi funcţii administrative. Că altfel, degeaba urlă Crin prin Bucureşti la Ponta, dacă la Brăila, de exemplu, Dănăilă, Nechita, Danielescu, Militaru şi care or mai fi prin funcţii, pupă, metaforic vorbind, mâna lu Stancu pe holurile Consiliului Judeţean. Dualismul acesta i-a costat deja procente bune la europarlamentare.
