Fie că este vorba despre o mită mascată pentru medicii respectivi, fie că firmele farmaceutice au vrut doar să încurajeze excesul de zel al medicilor oncologi în a prescrie pe bandă rulantă citostatice, interferon sau alte produse utilizate în programele Naţionale de Oncologie sau în cele de Insuficienţă Hepatică, pentru boli cumplite, care seceră din ce în ce mai multe vieţi, suspiciunile planează asupra tuturor.
Mafia medicamentelor, la fel ca şi mafia înarmării sau cea a drogurilor, i-a îmbogăţit dintotdeauna pe unii, i-a distrus pe alţii şi a ridicat tot felul de controverse în rândul celor care nu sunt direct implicaţi în această ecuaţie, dar îşi dau cu presupusul ori de câte ori se iveşte ocazia.
Cert este că procurorii DNA fac percheziţii în mai multe locuri din Bucureşti şi alte şapte judeţe, într-un dosar în care se fac cercetări pentru corupţie în legătură cu diverse înţelegeri privind prescrierea unor medicamente şi recompensarea doctorilor, efectuând descinderi la firme şi distribuitori de medicamente pentru cancer şi hepatită.
Potrivit DNA, aceste firme de medicamente oferă unor medici diverse facilităţi, pornind de la achitarea cheltuielilor la diverse simpozioane şi congrese internaţionale, până la acoperirea cheltuielilor personale, excursii şi alte servicii, în schimbul prescrierii unor medicamente pe care firmele respective le produc sau le distribuie. Este vorba despre varianta mai scumpă a medicamentelor şi nu de pastilele generice, care au aceeaşi compoziţie chimică şi acelaşi efect terapeutic, însă sunt mai ieftine.
Dacă ne gândim că toate medicamentele au acelaşi efect pentru pacienţi, de ce s-ar alege varianta cea mai scumpă? Poate pentru faptul că, atât în cancere, ca şi în hepatite, bolnavii chinuiţi de suferinţă au impresia că medicamentul cel mai scump este şi cel mai eficient şi cred orbeşte în recomandările făcute de medic. Bolnavii chiar nu se gândesc la faptul că unii medici, care au jurat că vor face tot ce le stă în putinţă să ajute oameni aflaţi în suferinţă, pot profita de durerea lor sau că au diverse avantaje de la furnizorii de medicamente. Ei ştiu că aceste medicamente sunt incluse în programe naţionale de sănătate şi că sunt decontate de CNAS. Nenorocirea vine însă atunci când statul se trezeşte într-un punct mort şi nu mai poate suporta cheltuielile, iar bolnavii nu îşi mai pot primi tratamentele. După ce medicii care şi-au dat mâna cu furnizorii de medicamente prescriu într-o veselie cele mai scumpe doctorii, doar pentru a vedea lumea pe banii bolnavilor, sau, mai exact, pe banii sistemului de sănătate, vine o vreme în care banii se termină şi începe criza de medicamente. Cu siguranţă, programele naţionale de sănătate nu sunt un sac fără fund. De câte ori nu ne-am plâns că bolnavii de diabet, de hepatită sau de cancer au rămas fără tratament? S-a gândit cineva atunci că în timp ce bolnavii respectivi îşi drămuiau ultimele pastile, medicii lor se plimbau pe banii furnizorilor de medicamente sau că farmaciştii eliberau numai medicamentele anumitor distribuitori?
Dincolo de acţiunea DNA, ce vizează activitatea infracţională a medicilor respectivi, ancheta dezvăluie un sistem corupt, care nu lucrează în interesul şi pentru sănătatea pacientului, ci în favoarea unor persoane puse pe căpătuială cu orice chip, medici care nu înţeleg omul aflat în suferinţă şi nici nu fac cinste jurământului depus.
