Dar sunt voci şi mai radicale, care merg până acolo încât să ceară lucruri aproape absurde şi care - mascate de bune intenţii ori interese ascunse - solicită nu doar alegeri anticipate, dar şi dizolvarea parlamentului, desfiinţarea partidelor ori demisia preşedintelui. Şi asta mai ales în mediul virtual, pe reţelele de socializare, idei promovate de o serie de site-uri dubioase, unele doar unelte de propagandă ale unei puteri aflate mai la Est. Nu ştiu dacă îşi imaginează cineva ce înseamnă o ţară cu un guvern interimar, fără parlament şi fără preşedinte. Ar fi definiţia completă a haosului, a unei ţări total instabile, a unui stat fără autoritate şi lipsit de elementele esenţiale ale unei democraţii. Iar efectele ar fi catastrofale: leul s-ar devaloriza incontrolabil, absolut orice produs s-ar scumpi brusc, ratingul de ţară s-ar prăbuşi, investitorii ar da bir cu fugiţii, iar economia în sine şi nivelul de trai - ăsta aşa firav cum este el - s-ar prăbuşi în câteva zile. Linia dintre o democraţie firească şi un stat funcţional, în care oamenii îşi strigă civilizat solicitările în stradă, şi o ţară în haos este extrem de fragilă, iar scăparea de sub control a lucrurilor ar fi catastrofală pentru toţi românii, pentru încă o generaţie de acum încolo. Or nu cred că cineva bine intenţionat chiar şi-ar dori aşa ceva acum. De aceea, nu cred că este momentul să facem jocurile acelui cuiva aflat mai la Est de noi şi care abia aşteaptă ca situaţia să degenereze într-un scenariu de tip ucrainean.
Mulţimea din stradă nu are lideri - din păcate sau din fericire. Printre zecile de mii de oameni bine intenţionaţi, oameni frumoşi, inteligenţi care protestează se află, inevitabil, şi manipulatori, şi diversionişti, şi agenţi de provocare, şi gură-cască, şi naivi, şi anarhişti, şi prostime. De aceea, lucrurile trebuie puţin lămurite. Nicio schimbare profundă nu se realizează peste noapte, dar până la următoarele alegeri la termen - locale şi apoi parlamentare - chiar este posibil.
Da, să protestăm zi de zi, până când parlamentarii cu dosare penale ori feriţi de justiţie de către colegii lor vor demisiona, dar în niciun caz să nu solicităm desfiinţarea parlamentului.
Da, să protestăm până când preşedintele va acţiona mai ferm şi va numi un premier profesionist şi fără pată, care să se ridice la aşteptările populaţiei, dar în niciun caz să nu cerem demisia preşedintelui.
Da, să protestăm zi de zi, până când parlamentul va vota un guvern de oameni capabili şi profesionişti, nemânjiţi de politica ultimilor 25 de ani. Da, să cerem partidelor - actuale sau care se vor înfiinţa de acum încolo - să pună pe liste, la următoarele alegeri - şi să înceapă cu cele locale, din vara viitoare - numai şi numai oameni competenţi, dar în niciun caz să nu ne dorim alegeri anticipate.
Da, să protestăm zi de zi la orice decizie proastă a parlamentului ori a guvernului, la orice măsură anti-justiţie, la orice numire pe criterii strict politice, la orice măgărie pe care o fac măgarii de politicieni, dar în niciun caz să nu ne dorim dispariţia partidelor.
Da, să cerem eliminarea tuturor imunităţilor şi privilegiilor politicienilor, să susţinem cererile DNA şi ale CSM pentru creşterea eficienţei Justiţiei, să cerem demiterea actualului Avocat al Poporului şi înlocuirea lui cu unul care nu apără corupţii şi penalii, să solicităm legi mai bune, mai eficiente, să propunem şi să susţinem oameni noi, nepătaţi, partide noi, fără interese obscure şi fără oameni care au condus deja până acum, la un moment sau altul, ţara, dar să nu ne dorim haos.
Să cerem reformarea clasei politice, a instituţiilor statului, a întregului sistem, dar nu desfiinţarea lor. Să protestăm zi de zi, oră de oră, pentru ca toate acestea să funcţioneze corect, în favoarea poporului român, şi nu a unor oameni care ne-au prostit şi ne-au furat în ultimii 26 de ani. Să protestăm şi să ne indignăm pentru că statul nu funcţionează aşa cum trebuie, nu împotriva funcţionării statului! Pentru că asta face, de fapt, diferenţa dintre o democraţie autentică, cinstită şi corectă şi aruncarea ţării într-o spirală a haosului, din care nu ştim dacă mai poate fi salvată vreodată.
