Dar Lacu Sărat e pierdut de mult pentru întreg judeţul. Nu de azi, de ieri, ci de vreo 15-20 de ani.
Să fim sinceri, staţiunea în sine şi lacul cu acelaşi nume au fost de ani de zile abandonate. S-au degradat, încet, încet, sub ochii impasibili ai autorităţilor locale. În fond ce a făcut primăria Brăila până acum pentru acel loc atât de apreciat cândva? Absolut nimic! Ce a făcut firma care are în concesiune cea mai mare parte a plajei şi a lacului? Cam tot nimic.
Lacu Sărat arată ca fiind al nimănui. Un loc aproape părăsit, fără niciun fel de farmec.
Iar procesele pe care cele două administraţii locale - cea a municipiului şi cea a comunei - le-au avut ani de zile nu reprezintă o scuză pentru Primăria Brăila. Procesul nu a împiedicat Primăria municipiului să îngrijească un pic staţiunea, să repare ce era de reparat, să amenajeze cât de cât locul, să-i dea o faţă cât de cât acceptabilă. A ştiut să încaseze impozitele, dar n-a ştiut să aibă grijă un pic de locul ăla. Din moment ce firmele acelea îţi plăteau nişte bani, era normal să le şi oferi ceva la schimb. La rândul său, firma care a concesionat plaja a tot aşteptat ca Primăria să amenajeze staţiunea, iar Primăria a aşteptat ca firma să amenajeze plaja. Iar nimeni n-a făcut mai nimic în tot timpul ăsta.
Cum spuneam, staţiunea Lacu Sărat e pierdută de mult. E un loc al uitării, al indiferenţei. Nu procesele sunt explicaţia, ci nepăsarea crasă, în frunte cu cea a primarilor Brăilei care s-au perindat în fotoliul de edil şef. Lacu Sărat şi-a pierdut renumele pe care îl avea cândva, iar din asta pierde tot judeţul şi pierd toţi locuitorii săi. Din păcate, nimeni nu plăteşte, deşi responsabili sunt mulţi.
