Mi-e imposibil să uit cum descriau transformările pe care le vor suferi hotelurile şi plaja, cum vor reabilita şi moderniza spaţiile, cum vor aşeza covor de iarbă artificială şi vor amenaja malul lacului, cum vor construi pontoane şi zone de agrement, astfel încât totul să arate ca într-o staţiune de primă clasă.
De atunci au trecut vreo 15 ani, dar niciuna dintre aceste "poveşti" nu s-a transformat în realitate. Din contră, staţiunea arată mult mai prost decât la sfârşitul anilor 90, când a avut loc marea privatizare.
Ce-i drept, vina nu aparţine în totalitate "Unitei", în toţi aceşti ani nici autorităţile locale, nici ceilalţi proprietari din staţiune n-au mişcat un deget, sume importante din care s-ar fi putut da o altă faţă zonei, cheltuindu-se pe procese interminabile între primăriile Brăila şi Chiscani, ori între acestea şi agenţii economici ce-şi desfăşoară activitatea acolo. Ce mai, totul a mers aiurea în staţiune, de la lipsa de interes la împroprietăririle cel puţin ciudate, de la mofturile administrative la litigiile juridice. Chiar aşa, cine să-i fi tras la răspundere pe investitori, "Unita" sau oricine altcineva, dacă îşi respectă sau nu promisiunile, dacă autorităţile locale au stat prinse în furia proceselor privind stabilirea dreptului de proprietate?
De curând, însă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat o sentinţă definitivă şi, cumva, a făcut lumină. Evident, fiecare parte implicată o interpretează în felul ei, dar un lucru este clar: nici Brăila, nici Chiscaniul, nici Consiliul Judeţean nu mai au nicio scuză. Au o hotărâre irevocabilă, au înfiinţat şi ADI - Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară, n-ar mai avea niciun motiv să continue cu orgoliile, neînţelegerile ori disputele. N-ar mai avea...
În realitate, însă, nu vor face nimic. Cel puţin, deocamdată. Chiar Simionescu recunoaşte, anul acesta, abia dacă va astupa câteva gropi şi va turna un strop de asfalt pe aleile principale. Deşi, de la începutul anului, şi el şi Bunea Stancu s-au tot bătut cu pumnul în piept, arătându-se dispuşi să aloce fiecare nu ştiu câte miliarde. Că doar, vorba lui Stancu, "Ne facem de râs, cine vine în staţiunea asta, numai staţiune nu vede! A mai rămas doar tăbliţa de la intrare cu Lacu Sărat".
Aşa e, domnule Stancu, doar atât a mai rămas din tot ce a fost odată staţiunea. Din vina cui?
