Ar fi vorba de 1,2 miliarde de euro, bani cu care s-ar putea construi, de exemplu, şi podul brăilean şi tunelul gălăţean pentru traversarea Dunării (s-ar împăca, poate, şi nişte orgolii).
Revenind la marea descoperire a lui Dan Şova, actualul ministru, trebuie adăugat un lucru esenţial la spălarea sa pe mâini de orice vină: PSD s-a aflat la guvernare în mai mult de jumătate din această perioadă. Pentru împrospătarea memoriei lui Şova, PSD a guvernat din umbră împreună cu guvernul minoritar Tăriceanu din aprilie 2007 până în decembrie 2008, apoi în primele nouă luni din 2009 şi, în fine, din mai 2012 încoace. În total, 49 de luni în intervalul 2007-2013 - care, pentru a elimina orice nedumerire matematică a lui Şova, însumează 84 de luni.
Sigur că, în esenţă, Dan Şova are perfectă dreptate când spune că predecesorii săi au pierdut aceşti bani, dar îşi greşeşte pledoaria când afirmă că actualii guvernanţi - adică acelaşi partid care a ignorat complet până acum necesităţile prioritare ale ţării - vor încerca să recupereze "cu puţin noroc" acel miliard până în 2015. După ce ţi-ai bătut joc încontinuu, n-are nicio logică să spui că, brusc, te faci băiat de treabă. Dar suntem în campanie electorală şi în plin sezon al gogoşilor. O asemenea gogoaşă e şi aceea oferită gratis de Şova că viteazul Ponta s-a luptat eroic la Bruxelles şi a obţinut o prelungire a termenului până la care vor putea fi tocaţi şi aceşti bani (pe două tronsoane ale autostrăzii Transilvania). Cum aşa, când, până acum, Ponta s-a făcut la fel de remarcat la Bruxelles precum Bunea-Stancu şi Simionescu la Bucureşti?
Dacă ministrul Şova ar fi vorbit serios, le-ar fi dat temă candidaţilor PSD (şi ai celorlalte partide) la europarlamentare să meargă măcar acum, înainte de a deveni invizibili pentru cinci ani, în localităţile mari ca să dezbată faţă în faţă cu comunităţile locale proiectele pe care acestea şi le doresc. Cum ar fi, la Brăila, aeroportul, podul, şoseaua rapidă dinspre Bucureşti spre Galaţi, şi chiar şi proiecte de mai mică anvergură - cum sunt eterna reabilitare a străzilor oraşului sau modernizarea reţelei de canalizare. Alt prilej mai bun de dezbatere nu va mai exista, cel puţin până la alegerile locale din 2016, când cu toţii ne vom uita înapoi şi vom constata din nou că s-au pierdut timp şi bani fără să se facă nimic. Atunci, cei ca Şova vor fi la rândul lor arătaţi cu degetul de succesori, pentru că aşa e tradiţia locului: vina se trage din greaua moştenire, iar vinovaţii sunt precum teroriştii din 89: de negăsit.
