O manipulare fără precedent derulată pe reţelele sociale, un delir general declanşat în mediul virtual şi căruia îi cad pradă sute de mii de români, inclusiv oameni de la care aveam unele pretenţii. Un val de rasism, xenofobie şi extremism dus la extrem, mai acutizat decât generalizările de genul "românii sunt ţigani, cerşetori, violatori", de care am avut parte până de curând prin presa occidentală - şi care, nu-i aşa?, ne indignau peste măsură.
Să vorbeşti de o "islamizare a României" în contextul găzduirii a 1.750 de musulmani - nici măcar 6.000, cum ar vrea UE - este mai mult decât o exagerare. Nu e vorba de 1,75 de milioane, nici de 175.000, nici măcar de 17.500, ci de 1.750 de indivizi. Indivizi puţini la număr, uşor de verificat, uşor de controlat, uşor de triat, uşor de urmărit. Nu susţin cauza imigranţilor arabi, dar această isterie colectivă trebuie să înceteze. Este nevoie de puţină raţiune în toată această polemică.
În România există deja, oficial, circa 65.000 de musulmani, cei mai mulţi prin Dobrogea, cu drepturi chiar istorice, dar şi în Bucureşti. Chiar pare că au "islamizat" aceştia comunităţile în care trăiesc? Chiar poate cineva spune că avem deja în România 65.000 de terorişti? Şi, sincer, e ciudat ca ţara în care există mai multe biserici ortodoxe decât creşele, grădiniţele, şcolile, spitalele şi căminele sociale la un loc să se teamă de "islamizare". Cum la fel de ciudat este ca poporul care a dat jos un guvern (Cabinetul Boc) pentru că preşedintele ţării criticase un sirian musulman, să se isterizeze acum pe subiectul "islamizării României" (apropo, cu ce ne-a "islamizat" Raed Arafat?). Ca să nu mai vorbim despre însăşi esenţa creştinismului, căruia ne declarăm a fi înfocaţi adepţi şi practicanţi: cum rămâne cu toleranţa şi iubirea faţă de oameni?
De-am fi la fel de vehemenţi şi de radicali când vine vorba de celelalte pericole - mult mai reale şi mult mai acutizate - care planează asupra naţiei noastre! De ce nu suntem la fel de revoltaţi, de exemplu, în faţa „teroriştilor" care ne conduc de vreo 70 de ani încoace? Iar ăştia chiar sunt câteva zeci de mii! De ce nu ne isterizăm la fel când vine vorba, de exemplu, de „cocalarizarea" României? Ăsta da pericol! Nu vi se pare că nesimţiţii, gherţoii, cocalarii, neamurile proaste devin, uşor-uşor, majoritari în România şi că oamenii de bun simţ ajung o minoritate în ţara asta? Nu vi se pare că această „cocalarizare" răspândită în rândul a milioane de români este mult mai periculoasă decât „islamizarea" pe care ar putea-o pune la cale 1.750 de musulmani?
Şi nu ştiu de ce am senzaţia că, dacă s-ar anunţa că pentru găzduirea fiecărui refugiat la domiciliu s-ar acorda câte 500 de euro lunar, s-ar găsi brusc câteva sute de mii de voluntari, buni creştini şi binevoitori, care să-i ia acasă pe "bieţii oameni" oropsiţi de soartă.
