Şi era logic să fie declarată neconstituţională, doar din simplul motiv că, din punct de vedere legal, era discriminatoriu ca un ales local condamnat cu executare să-şi piardă mandatul, pentru că oricum nu şi l-ar mai fi putut exercita, fiind în puşcărie, iar altul condamnat cu suspendare să-şi vadă liniştit de funcţie, doar pentru că a beneficiat de clemenţa unei instanţe, care l-a lăsat în libertate.
În definitiv, şi cei condamnaţi cu executare şi cei cu suspendare sunt, de fapt, tot infractori. Nişte corupţi prinşi cu şpaga în buzunar sau în conturi, diferenţa făcând-o modul de executare a pedepsei.
Dar, dincolo de aspectul discriminatoriu, moral şi de bun simţ ar fi ca niciun corupt condamnat să nu-şi mai poată exercita funcţia din care şi-a pus în practică infracţiunile. Cu atât mai mult, nici parlamentarii, de ce doar aleşii locali? De fapt, niciun fel de infractor n-ar trebui lăsat să administreze o localitate sau să aibă dreptul să dea legi. Am mai spus-o: când ai cazier, nu eşti lăsat să fii nici măcar un amărât de paznic la un magazin. De ce ai fi lăsat să ai grijă de bugetul unei localitaţi, de destinele unor oameni? De ce ai fi lăsat să conduci un oraş, un judeţ sau o ţară? Noii primăriţe a Capitalei i se pare firesc ca şeful ei de partid, Liviu Dragnea, un condamnat definitiv, să fie viitorul premier al României. Ei şi votanţilor ei li se pare normal. Pentru că problema este de fapt alta: toţi infractorii care ajung să ne conducă, toţi penalii care ajung să ne decidă destinele, sunt aleşi de cineva. Şi nu de o mână de oameni, ci de mii, zeci de mii, sute de mii ori chiar milioane.
N-ar fi fost oare mai logic, mai normal, mai moral şi mai de bun simţ să avem o lege care să spună clar şi răspicat că un individ condamnat, mai ales pentru corupţie, nu mai are dreptul să candideze şi să ocupe o funcţie publică, măcar pentru o perioadă de X ani, dacă nu pe viaţă? Însă o asemenea lege ar trebui votată de Parlament. Numai că Parlamentul nu a prea făcut vreodată casă bună cu logica, normalitatea, moralitatea şi bunul simţ. Lucru care, din păcate, se poate spune şi despre milioane de români. Altfel n-am fi avut atâţia penali care să ne conducă.
