Houston, we have a problem! | Obiectiv Vocea Brailei Mergi la conţinutul principal

Houston, we have a problem!

Aparent, cam tot ce ţine de activitatea de producţie. Şi se munceşte în uzină. Se munceşte zi de zi, oră de oră. Doar că, la sfârşitul unui ciclu, când vine vremea bilanţului, se constată că, în ciuda eforturilor şi cheltuielilor, o treime din produsele finite sunt efectiv rebuturi. O altă treime, deşi cu hibe, poate face faţă totuşi pieţei, şi, practic, doar o ultimă treime din marfa produsă corespunde normelor impuse.
Ei bine, închipuiţi-vă, uzina asta, contrar oricărei logici, chiar funcţionează. Evident, nu la nivelul dorit sau, mă rog, socotit meritat de unii, dar merge. Fără ca cineva să ceară cuiva vreodată socoteală pentru eşecuri, pentru rebuturi, pentru calitatea îndoielnică a celei mai mari părţi din produsul finit. Singurele momente critice sunt cele de la final de ciclu, când preşul elitei pur şi simplu nu mai poate acoperi tonele de gunoaie produse de plebe. Dar, cu câteva critici, câteva scatoalce şi o mapă de promisiuni, se trece repede mai departe. Fluxul de producţie nu poate fi oprit. Aşa că, după un binemeritat concediu, într-un cadru festiv, cu multe discursuri şi buchete de flori, uzina îşi reia activitatea.
Evident, veţi spune că e o utopie. Şi totuşi, în fiecare judeţ din ţara asta există şi funcţionează, fără ca nimeni să ia vreo măsură, câte o astfel de mega-uzină: sistemul de învăţământ. O întreprindere de stat, puţin altfel ce-i drept, pentru că în uzina educaţiei muncitorii sunt totuna cu produsul finit - copiii.
Zilele acestea s-a mai încheiat un ciclu. La Brăila, peste 2.200 de elevi au terminat clasa a XII-a. Dintre ei, doar puţin peste 1.400 s-au şi înscris pentru examenul de bacalaureat. Peste 800 nici măcar nu s-au mai sichisit să-şi depună dosarul. Proporţiile se respectă şi la nivel de ţară, unde, la circa 137.000 înscrişi se adaugă 45.000 de elevi care au spus "pas" bac-ului. Pentru sistem, ei sunt "rebuturile". Şi, din păcate, lor li se vor adaugă alte câteva mii care, după ce vor susţine probele, vor constata că nota 5 nu e chiar aşa uşor de obţinut.
Sunt vinovaţi copiii? Nici pe departe. Generaţiile actuale nu sunt nici mai bune nici mai rele decât generaţiile vechi. Şi noi am avut "rebuturile" noastre, doar că se extirpau din sistem la sfârşitul clasei a X-a, fiind îndrumate apoi, pe căi mai accesibile capacităţii lor intelectuale, spre meserii. Ce, aţi uitat cum ne decimau la treapta a II-a, când din 9 - 10 clase abia rămâneau într-un liceu 3, maxim 4? Câţi dintre cei care nu treceau de treaptă, ar fi reuşit să ia bac-ul? Să fim serioşi! Copiii.. cam ăştia am fost, ăştia sunt. Pretenţiile noastre sunt însă altele, pretenţii generate şi susţinute de un sistem atât de strâmb, încât aproape nu mai conştientizăm cât de "catolici" am devenit.
De ce am ajuns aici? Revenind la comparaţie, pentru că obiectivul aberant al acestei "uzine" - care nici pe departe nu dispune de tehnologia necesară, de o planificare riguroasă, de un plan de producţie bine documentat şi ancorat în realitate, de oameni capabili să gestioneze corect situaţia - în loc să scoată la suprafaţă calităţile fiecărui muncitor şi frumuseţea fiecărui produs finit, se încăpăţânează să producă navete spaţiale. Nu o singură navetă, ca rezultat al unei munci în echipă, la care fiecare membru să contribuie după puterea intelectuală, dorinţa de implicare ori cunoştinţele acumulate. Ci mii de navete spaţiale. Câte una pentru fiecare muncitor intrat în fluxul de producţie. Aşa că, un supervizor îl învaţă să confecţioneze şurubul, altul să debiteze tabla, altul să construiască motorul, altul să fixeze ferestrele, într-o ordine complet aleatorie, cu utilaje diferite, cu materiale diferite, dar cu o singură măsură impusă. Astfel ca, după 12 ani de uzină, toţi muncitorii să fie capabili să construiască de la A la Z o navetă spaţială. Iar aceasta să şi ajungă la Soare. Nu contează că un muncitor e stângaci, că altul s-ar descurca mai bine la planşetă decât la strung, că celălalt şi-ar dori mai degrabă să ajungă pe Marte. Nu. Sistemul asta cere, asta face. De fapt, atât e capabil. Iar când o navetă, zece, o sută, o mie, se dezmembrează, acuză şi caută vinovaţi oriunde în altă parte, nu în managementul lui. Pentru că el este atât de gripat, de corupt, de subjugat de propriile frici şi orgolii, încât nu mai e capabil nici măcar să scârţâie.
Coborâţi printre noi, diletanţilor, orice navetă, pentru a cuceri spaţiul, se dirijează tot dintr-o bază construită temeinic pe Pământ!

 

 


Invităm cititorii la dialog civilizat şi constructiv, bazat pe respect faţă de autori sau alţi cititori. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare. Aceste tipuri de comentarii vor fi şterse de către moderatori şi pot duce până la blocarea accesului la a mai posta comentarii pe obiectivbr.ro. Totodată, autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate. Pentru a avea acces la comentarii si a putea comenta trebuie sa fiti logati in disqus.com / facebook.com / google.com / twitter.com in browserul in care accesati site-ul nostru.


 

 
 

• Director general: Monica Paraschiv

• Director: Silvia Preda

• Şef departament publicitate: Sorin Preda

• Redactor Şef: Florentin Coman

• Redactor Şef Adjunct: Ionuţ Condoliu

  • Adresa: Brăila, Str. Mihai Eminescu, nr. 56, etaj 2
  • Telefon: 0239-611053
  • Fax: 0239-611054
  • E-mail: redactie@obiectivbr.ro