Când a fost de fapt sincer Victor Ponta în privinţa acordului cu FMI? Sau în oricare altă privinţă tratată total diferit atunci când se afla în opoziţie faţă de momentul ajungerii la guvernare?
S-a dovedit că, pentru asigurarea stabilităţii macroeconomice şi a eliminării unor derapaje majore populiste, existenţa unui acord cu FMI a fost totuşi bună pentru România. Iar asta se vede cel mai bine în cursul leu-euro, moneda naţională fiind foarte sensibilă la orice anunţ privind memorandumul cu Fondul, dovadă deprecierea cu câţiva bani din ultimele zile, survenită după anunţul preşedintelui legat de refuzul de a semna acest acord.
Toată această poveste a plecat de la acea acciză suplimentară de 7 eurocenţi pe litrul de carburant, pe care guvernul vrea să o introducă de anul viitor şi din care, cică, se vor construi autostrăzi noi. Însă lipsa oricărei garanţii în acest sens dă dreptul oricui de a privi planul guvernului cu o mare circumspecţie.
În esenţă, ideea nu este rea, România neavând alte posibilităţi de a construi prea curând alte autostrăzi în afara celor finanţate din fonduri europene nerambursabile. Iar din acest punct de vedere, decizia preşedintelui, de a respinge categoric ideea introducerii acestei accize - de fapt o taxă de drum suplimentară - nu este una dintre cele mai justificate. Mai ales din partea unui fost ministru al Transporturilor care a introdus o asemenea taxă de drum - prima de acest gen de după Revoluţie - chiar în preţul carburanţilor.
Dar, pentru a avea un punct de vedere argumentat şi credibil, guvernul Ponta ar fi trebuit ca, înainte de a introduce această taxă în buget şi în memorandumul cu FMI, să asigure cadrul legal prin care banii colectaţi din această acciză suplimentară să fie direcţionaţi, garantat, doar către construcţia de autostrăzi noi. Personal, ca şofer, chiar aş fi dispus să achit acest bir dacă mi se garantează că el are ca destinaţie sigură scopul declarat. Dar nu am această certitudine, aşa cum nu o are nici Traian Băsescu şi cum probabil nu o au nici fanii cei mai înflăcăraţi ai USL. Dimpotrivă, tocmai bâlbâiala din declaraţiile guvernanţilor despre scopul acestei taxe mă face să cred că sutele de milioane de euro colectate astfel anual se vor pierde, undeva, în negura bugetară, prin pensii, salarii la stat, ajutoare sociale, găleţi şi pungi cu zahăr, sticle cu ulei şi bani pentru baronii şi baroneţii locali. Şi, cum nu fac parte din niciuna dintre aceste categorii de beneficiari, nu mă interesează să cotizez.
Chiar şi ultimul "măreţ" plan de construcţie de autostrăzi, lansat cu atâta tam-tam de Victor Ponta zilele trecute, dovedeşte un amatorism cras şi o lipsă de interes soră cu penibilul, încât nu are cum să fie credibil. Pentru cine nu a văzut proiectul, trebuie precizat că pe harta autostrăzilor apare oraşul Sălaj (e judeţ, oraşul în cauză e Zalău! - n.a.) dar au dispărut tronsoane existente deja, că autostrada de la Iaşi spre Ardeal trece ba prin Târgu Neamţ, ba prin Piatra Neamţ (de altfel, este imposibil, fizic, de trecut munţii cu o autostradă prin Piatra Neamţ), că tronsonul Sibiu - Piteşti trece prin Râmnicu Vâlcea (nici vorbă de aşa ceva), ba chiar şi zona Brăila - Galaţi era legată, într-o variantă, de Focşani, în alta, de Buzău. Şi acestea sunt doar câteva exemple, vizibile la prima vedere.
Când vii cu un asemenea plan făcut pe genunchi, pentru care să ceri 7 cenţi în plus la fiecare litru de carburant, nu poţi fi luat în serios de nimeni. În general, atunci când guvernezi amatoriceşte şi faci exact ceea ce criticai că fac alţii când erai în Opoziţie, nu ai cum să fii luat în serios. Dar ce mai contează, atât timp cât există campanii electorale, găleţi, pungi cu zahăr, ulei şi baroni locali, nu-i aşa?
