Cei doi diplomaţi discutau despre strategiile posibile pentru rezolvarea crizei din ţara vecină şi despre rolurile Uniunii Europene şi Naţiunilor Unite. Victoria Nuland spune că se bazează mai degrabă pe ajutorul Organizaţiei Naţiunilor Unite decât pe contribuţia Bruxelles-ului, acesta fiind contextul în care îi recomandă ambasadorului american să dea naibii Uniunea Europeană (ca să folosim traducerea preferată de Consiliul Naţional al Audiovizualului).
Dar care ar fi motivele pentru o asemenea discreditare a (liderilor) spaţiului comunitar european? Pentru români, UE înseamnă fonduri europene şi locuri de muncă mai bine plătite. Pentru Guvernul Ponta, UE înseamnă ceva rău, care îi dă peste degete atunci când face slalom sau chiar deturnează legi în favoarea infractorilor. Pentru şeful statului, UE este deopotrivă un aliat atunci când e vorba de adversarii politici de la Bucureşti şi un inamic dacă e să se refere la includerea României în Spaţiul Schengen. În fine, pentru Republica Moldova, UE nici nu a existat în primă fază, în primăvara lui 2009, când mitingurile violente de la Chişinău i-au trimis în opoziţie pe comuniştii lui Voronin, care tocmai furaseră rezultatele alegerilor. Şi pentru Georgia, micul stat din Caucaz invadat de ruşi cu un an înainte, Uniunea Europeană a fost ca şi inexistentă. Dar, spre norocul georgienilor, la preşedinţia Consiliului Uniunii Europene se afla atunci Franţa, iar preşedintele acesteia, Nicolas Sarkozy, a reuşit să obţină la Moscova retragerea din Georgia.
Pentru România, mai nou, UE negociază cu SUA ridicarea vizelor, ameninţând că în caz contrar va aplica măsuri similare cetăţenilor americani. Ministerul de Externe de la Bucureşti se îndoieşte însă de succesul negocierilor, anunţând că va continua discuţiile direct cu Washingtonul pe această temă, care oricum trenează de ani de zile.
Luarea cu mare întârziere a unor decizii la Bruxelles este motivul pentru care acel "Fuck the UE" al diplomatei americane a răbufnit şi s-a auzit în toată lumea. Văzută de afară, structura administrativă europeană este o uriaşă maşinărie birocratică, cu o inerţie pe măsură. Trebuie spus însă că în ciuda dimensiunilor gigantice şi a întârzierii în luarea deciziilor, acest mecanism funcţionează, spre deosebire de stufoasa birocraţie românească, despre care oricine poate spune pe ce relaţii familiale şi politice s-a construit.
După incidentul de săptămâna trecută, europenii şi americanii s-au grăbit să-şi reînnoiască jurămintele de credinţă în faţa opiniei publice. Purtătorul de cuvânt al Casei Albe a declarat că relaţiile cu UE sunt mai puternice ca niciodată, iar cancelarul german - că nici nu poate visa la un partener mai bun decât SUA în rezolvarea crizei ucrainene. Declaraţii care par mai degrabă să completeze afirmaţia Victoriei Nuland, şi nu să o condamne.
