Răspunsul evaziv al lui Ion Iliescu a fost hotărâtor în desemnarea preşedintelui.
În 2000, între Iliescu şi Vadim, nu a existat nicio dezbatere televizată, dar în 2004, la ultima întâlnire Băsescu vs Năstase, replica decisivă a fost asta: „Ce nenorocire pe poporul ăsta să fie nevoit să aleagă între doi foşti comunişti". O afirmaţie sinceră a lui Traian Băsescu, ce l-a propulsat direct la Cotroceni. Acelaşi Băsescu i-a servit-o şi lui Mircea Geoană, în ultima confruntare dinaintea turului II al alegerilor din 2009: „Aţi fost azi-noapte la Vântu, domnule Geoană?". Da, fusese, ceea ce a făcut ca Băsescu să mai rămână 5 ani preşedinte.
La ultimele alegeri au existat însă trei astfel de fraze-cheie, toate aparţinându-i lui Klaus Iohannis: „Nu negociez şi nu tranzacţionez voturile românilor", spunea candidatul ACL imediat după turul I, în timp ce Ponta semna acorduri de susţinere cu Vadim şi Dan Diaconescu. „I-a prostit Băsescu pe români când v-a numit premier? Pe mine m-a refuzat, pe dvs v-a pus", i-a spus Iohannis lui Ponta, în finalul ultimei confruntări televizate dintre cei doi. Iar ultima, care cred că a fost declaraţia supremă a candidatului ACL: „Decât să fiu mârlan, mai bine pierd". Este, de fapt, declaraţia care îl caracterizează cel mai bine nu atât pe candidatul Ioahnnis, cât mai ales pe omul Klaus Iohannis. Şi prin „mârlan" înţelegându-se tot ceea ce reprezintă marea masă a politicienilor din ultimii 25 de ani: mincinoşi, tupeişti, aroganţi, avizi după putere, hoţi. Iar oamenii au votat de data aceasta nu neapărat un politician, cât mai ales un om de caracter. Un candidat care nu şi-a dorit funcţia de preşedinte cu orice preţ. Poate nu întâmplător, Klaus Iohannis îşi va începe mandatul de preşedinte pe 22 decembrie, la exact 25 de ani de la Revoluţia anti-comunistă din 1989. Poate că este ziua în care chiar va trebui spus „Stop şi de la capăt!". Poate va fi aceasta fraza-cheie care să decidă nu alegerea unui preşedinte, ci schimbarea mentalităţii unui întreg popor.
