Că doar, nu-i aşa!?, le-a zis colegul: oricând, oricare dintre ei ar putea fi în locul lui. Exact aşa cum, mai ieri, au fost şi deputatul PMP Florin Popescu, şi fostul ministru de Finanţe Daniel Chiţoiu, şi deputatul PSD Vlad Cosma, şi fostul ministru liberal Varujan Vosganian, şi deputatul PSD Ion Stan, şi foştii miniştri Laszlo Borbely (UDMR) şi Victor Paul Dobre (PNL), şi Mircea Diaconu (fost PNL), şi ... o listă lungă, lungă, cu senatori, deputaţi, miniştri, din toate legislaturile, din toate partidele, de toate vârstele şi meseriile. Pentru toţi frăţia imunităţii a funcţionat impecabil, deci şi pentru Isăilă.
În faţa penalilor, Parlamentul este scut. Ce animozităţi ori ostilităţi politice, ce doctrine, ce idealuri, ce jenă faţă de electorat!? Ce lege, ce Constituţie, ce dreptate!? Corupţia nu are culoare politică în Parlamentul României, legea şi dreptatea sunt opţionale.
Dintotdeauna parlamentarii au încercat să se protejeze, mai ales în faţa Justiţiei, şi au căutat tot felul de tertipuri pentru a amâna să dea socoteală pentru fărădelegile comise. Dar ca acum, parcă n-au mai făcut-o niciodată. Poate şi pentru că Justiţia strânge tot mai mult laţul, poate şi pentru că, vrând-nevrând, îi ajung "păcatele" din urmă.
Să fie clar, clasa politică a ajuns într-un punct în care reformarea e mai mult decât necesară. Iar reformarea trebuie să înceapă, în primul rând, cu eliminarea penalilor, fie că sunt parlamentari, miniştri, primari sau preşedinţi de CJ. Justiţia, iată, îşi face treaba, ar fi vremea ca şi politicienii să şi-o facă. Şi un semn că sunt dispuşi să încerce ar fi să renunţe la "frăţia" asta nesimţită atunci când se pune problema anchetării unui corupt, fie el şi coleg parlamentar. Pentru că, dacă "oricare dintre dumneavoastră puteţi fi în această situaţie" reflectă realitatea, putem să ne ducem dracului şi ca naţie, şi ca ţară.
