Dar fotbalul nu se face pe mărimi de oraşe, pe populaţii de judeţe, pe tradiţie, pe ochi frumoşi ori doar din pasiune, ci pe bani. Bani mulţi. Chiar foarte mulţi.
CF Brăila a avut o soartă nefericită. Brăila, în general, n-a avut norocul ca în zonă să activeze vreun colos de stat, care să susţină o echipă de fotbal, gen Complexul Energetic Oltenia. Nici vreun mare multimilionar pasionat de fotbal, gen Ioan Niculae. Poate că patronul unei mari firme private, gen Marex, Caruz ori Bursagrirom - sau toţi trei la un loc - ar putea susţine o echipă gen CF Brăila, dar nu e obligatoriu, om de afaceri fiind, să-ţi placă atât de mult fotbalul încât să fii dispus să aduci bani de-acasă. În plus, pentru asta trebuie să-ţi placă şi să fii în lumina reflectoarelor, să te vezi foarte des la televizor, să te laşi adulat sau înjurat de fani, huiduit pe stradă sau luat la rost la intrarea pe stadion. Tentativa lui Florin Cârligea de a prelua finanţarea clubului, în limitele sale financiare, e lăudabilă, dar nu suficientă. Nu-i poţi condamna nici pe jucători că nu vor să joace pe bani puţini şi condiţionaţi de nişte rezultate mari, din moment ce şi-au luat plasă o dată şi oricum au oferte mai bune de la alte cluburi.
CF Brăila n-a avut parte nici de autorităţi locale dispuse să aloce la infinit sume uriaşe de la buget pentru susţinerea unei formaţii cu câteva sute de spectatori. Pentru că şi aici e o problemă: degeaba bagi zeci de milioane de lei de la bugetul local, dacă susţinerea publicului e aproape zero şi dacă cei mai mulţi dintre locuitori chiar nu sunt de acord cu asta. E adevărat, poate că performanţa ar fi atras un public spectator mult mai numeros, dar performanţa costă şi mai mult. Şi degeaba, ca brăilean, te arăţi fan al echipei şi te revolţi când vine vorba de desfiinţarea clubului, dacă tu n-ai fost niciodată la stadion. Apropo, locuitorii din Chiajna, de exemplu, plătesc, vor - nu vor, câteva zeci de lei pe an pentru echipa de fotbal, bani incluşi în impozitul local. Nu ştiu câţi dintre brăileni ar fi de acord cu o asemenea decizie a Primăriei Brăila. Sau cu creşterea taxelor locale, pentru a fi susţinută echipa de fotbal.
Dar, în definitiv, există viaţă şi fără fotbal. CF Brăila este, într-adevăr - sau era - echipa fanion a municipiului, dar nu cred că municipiul şi fericirea locuitorilor săi stă în existenţa clubului de fotbal. Sibiul, de exemplu, unul dintre cele mai mari, mai frumoase, mai dezvoltate şi mai bogate oraşe din ţară, nu mai are echipă de fotbal, după ce fostul club Voinţa a fost desfiinţat, din cauza datoriilor uriaşe pe care nimeni nu a fost dispus să le plătească. Primarul Sibiului a fost chiar ferm în privinţa asta, declarând răspicat şi curajos: "Nu este treaba municipalităţii. Nu este treaba unei administraţii să gestioneze o echipă de fotbal!". Dar Primăria Sibiu gestionează extrem de eficient un oraş, compensând lipsa unui club de fotbal, ceea ce aşteptăm şi de la autorităţile noastre locale. Mai ales că va scăpa de povara unor cheltuieli pe care le-a tot avut în ultimii ani cu CF Brăila şi cu care s-ar putea face lucruri cu un impact mult mai mare pentru brăileni.
