O a treia tabără, probabil la fel de mică, a celor care, deşi nu sunt fani Băsescu, realizează în ce groapă a fost aruncată din nou România de acţiunile USL şi care ezită între a merge la vot pentru a sancţiona actuala Putere pentru mizeriile din ultimele săptămâni şi între a sta acasă, în semn de boicot total. Mai e o a patra tabără, probabil la fel de numeroasă ca şi prima, formată din oameni cărora nu le pasă sau le pasă prea puţin pentru a se deranja duminica viitoare pentru a fi prezenţi la urne. Şi mai există o tabără, cea care cu nişte pachete de mâncare, nişte găleţi şi pelerine sau cu 50 - 100 de lei poate fi stimulată nu doar să se prezinte la vot, ci să şi voteze aşa cum doreşte „finanţatorul" şi pe care, culmea, se bazează cel mai mult clasa noastră politică.
Care ar fi însă rezultatele alegerilor ori ale referendumurilor dacă în România ar avea drept de vot doar cei care, într-un fel sau altul, contribuie la bugetul de stat şi la dezvoltarea economiei ţării, cei datorită cărora se adună acele multe miliarde de euro pe care politicienii aflaţi la Putere le administrează şi le cheltuie după bunul lor plac, deşi cică o fac în numele poporului? Adică doar salariaţii - cei care contribuie direct şi cu cei mai mulţi bani la bugetul de stat, elevii şi studenţii - direct interesaţi de viitorul lor, şomerii „oficiali" - cei din evidenţele agenţiilor de şomaj, care chiar îşi caută activ un job, disponibilizaţii de pe parcursul ultimei guvernări. Cum ar fi dacă, pe lângă cei mai sus-enumeraţi, ar mai avea drept de vot doar cei din economia „albă" - de exemplu, proprietarii de afaceri care nu au restanţe la stat sau care au avut profit - oricât de mic - ori la a căror firmă lucrează măcar un angajat, precum şi patronii care n-au avut în ultimii 4 ani nicio sancţiune legată de evaziunea fiscală şi munca „la negru"? Cum ar fi dacă la vot ar avea voie să se prezinte doar persoanele care, deşi mutate în străinătate, pot dovedi că au o proprietate aici, pentru care plătesc măcar un impozit la stat, sau că au trimis în ţară, în cursul ultimului an, cel puţin echivalentul unui salariu mediu din ţara în care locuiesc? Ştiu că este o idee dusă prea la extrem, dar cum ar fi dacă la un scrutin n-ar avea ce să caute persoanele care primesc de la stat o sumă mai mare decât cea cu care aceştia contribuie efectiv la buget? Şi cum ar fi dacă la vot nu ar fi avut voie să se prezinte niciun asistat social? Pentru că nimeni nu ar trebui să aibă pretenţia de a putea decide soarta unei ţări din moment ce nu contribuie cu absolut nimic la bugetul şi economia acesteia. Nu ştiu cât de sus s-ar fi aflat România astăzi în ierarhia economiilor europene dacă lucrurile ar fi stat aşa, dar în mod cert am fi avut măcar o clasă politică mai responsabilă.
