Dacă pe Geoană, după o noapte în care s-a crezut preşedinte alături de "Mihaela, dragostea mea", simţul ridicolului l-a scos din scenă pentru câţiva ani, pe Ponta penibilul în care se scaldă deseori nu pare să-l afecteze. Probabil că orice politician din democraţiile veritabile s-ar fi retras cu totul din viaţa publică după ce ar fi fost acuzat de plagiat; Ponta, din contră, a continuat să defileze şi după ce plagiatul i-a fost dovedit. Sunt persoane care s-au sinucis pentru a-şi apăra demnitatea după ce au fost puse în situaţii ridicole; ceva îmi spune însă că Ponta ar fi în stare să ucidă după ce s-ar pune singur într-o situaţie penibilă. Am urmărit, de pildă, reacţia premierului de ieri dimineaţă, după ce filmările care-l înfăţişau alături de vicepremierul Dragnea, plimbându-se cu barca prin apa de 20 de centimetri trasă de jandarmi, făcuseră turul televiziunilor, iar apelativul "fă" pe care i l-a aruncat ministrului Apelor devenise viral pe internet. Premierul României, care probabil că nu a priceput nici acum că "e de porc" să te plimbi cu lectica trasă de supuşi printre sinistraţi, s-a aruncat într-un discurs menit să-i acopere mitocănia cu o minciună. În ciuda evidenţelor, Ponta a declarat în şedinta de guvern de ieri că nu a folosit apelativul "Fă" la adresa ministrului Apelor şi pădurilor Doina Pană, apoi l-a atacat pe ocolite pe Băsescu. De parcă Băsescu l-a urcat în barcă. De parcă Băsescu l-ar fi pus să spună "fă".
I-o fi spus, nu zic nu. Că mulţi ar vrea să-i spună: "Ponta, FĂ treabă!"
