Iresponsabilitate - pentru că nu vrea să conştientizeze că-şi duce propria ţară la dezastru, laşitate - pentru că a pasat răspunderea către propriul popor, pus să-şi aprobe singur măsuri de austeritate, printr-un referendum. Cine să voteze pentru măsuri de austeritate ce privesc reducerea pensiilor, salariilor şi facilităţilor de care s-a bucurat ani la rândul? Mai ales când eşti bombardat de propriul guvern că răul vine de fapt de la FMI şi UE, nu de la iresponsabilitatea propriilor conducători - de acum sau din ultimii ani.
Ceea ce se întâmplă zilele acestea în Grecia s-ar fi putut întâmpla în România. Să fim sinceri, fără măsurile mult hulite din 2010, ne-ar fi fost tuturor mult mai rău. Oricât de mult ne place să nu recunoaştem asta, oricât de anti-FMI şi UE ne-am declara, oricât de mult i-am urî pe Băsescu şi Boc, acordurile României cu cele două instituţii ne-au ajutat să avem stabilitate şi să trecem peste criză. Dacă n-ar fi fost aşa, nici Guvernul Ponta nu s-ar fi zbătut 3 ani de zile să menţină acordurile financiare cu cele două instituţii, acorduri pe care PSD le blama când se afla în Opoziţie şi la care spunea că o să renunţe imediat ce ajunge la Putere. N-a făcut asta, dimpotrivă, s-a străduit să le prelungească, chiar dacă mai puţin vocal ori chiar dacă la televizor premierul declara altceva. Cine spune că se poate trăi fără UE, că politicienii de la Bruxelles nu ne vor decât răul, că ne-au distrus economia, că ne-am descurca mai bine fără asemenea acorduri şi fără împrumuturi de la organismele internaţionale, să se gândească de ce toate ţările din afara Uniunii Europene visează şi îşi doresc să ajungă în interiorul său. Într-adevăr, există mulţi duşmani ai tot ceea ce se înseamnă instituţii financiare internaţionale, mulţi oameni care nu înţeleg mecanismele fiscale şi foarte mulţi care se declară împotriva împrumuturilor şi îndatorării, dar cei mai mulţi dintre ei au cel puţin un credit datorită căruia şi-au cumpărat o casă, o maşină sau un televizor. Şi, după ce s-au trezit că au cheltuit mai mult decât au câştigat, şi-ar dori să nu mai returneze banii împrumutaţi, în loc să renunţe la băutură şi ţigări, de exemplu, pentru a-şi putea plăti datoriile. Pentru că asta se întâmplă acum în cazul Greciei. Nu-şi asumă responsabilitatea pentru gestionarea proastă a fondurilor, dar ar vrea să tot fie păsuită, fără a mai reduce însă din cheltuieli. Evident, nu este neapărat vina cetăţenilor, dar tot asupra lor se răsfrâng toate. Inclusiv decizia de a vota pe unul ori pe altul de-a lungul ultimilor ani.
Da, este ideal să nu ai credite, dar asta înseamnă să ai deja o casă a ta ori un venit suficient de mare ca să-ţi permiţi să pui deoparte bani pentru o locuinţă, pentru o maşină ori pentru un televizor. Ori să fii în stare să faci economii drastice la alte capitole. Dar nu mulţi sunt în această situaţie, aşa cum nu este nici Grecia ca stat, şi aşa cum nu a fost nici România. De altfel, România a experimentat în anii 80 o izolare totală de tot ceea ce însemnau instituţii financiare internaţionale şi bazarea pe propriile forţe economice, şi am văzut cu toţii ce a ieşit - una dintre cele mai negre perioade din istoria acestei ţări.
