Mai trebuie spus că anunţul Bucureştiului de a candida provoacă din start un dezechilibru imens, pentru că în Capitală sunt concentrate incomparabil mai multe instituţii şi manifestări culturale decât în oricare altă parte a ţării. Însă tocmai această uriaşă disproporţie poate fi adusă în avantajul Brăilei.
Atuul incontestabil al Brăilei este Dunărea. Niciun alt candidat nu are un asemenea avantaj geografic care ne aşază oraşul pe primul loc înainte de momentul deschiderii proiectelor. Dunărea este legătura directă cu Europa, iar un lobby susţinut cu eforturi rezonabile ne poate aduce sprijinul marilor oraşe unite de fluviu. Linz, fostă capitală culturală în 2009, este unul dintre ele. Sunt cinci capitale - dacă ar fi să socotim şi Bucureştiul - care se unesc astfel cu Brăila, ca să nu mai vorbim de diversitatea culturală a ţărilor prin care trece Dunărea.
N-ar fi prima oară în această competiţie când o buturugă mică opreşte o garnitură mare. Marsilia, oraşul francez de la Marea Mediterană cunoscut mai degrabă pentru rata înaltă a criminalităţii decât pentru viaţa sa culturală, a deţinut prestigiosul titlu în anul 2013. Strategia a fost simplă şi eficientă, învingând fără drept de apel Lyon, contracandidatul care era dat drept favorit. Aliindu-se cu Barcelona şi mergând pe un proiect bazat pe diversitatea culturală mediteraneană, Marsilia a învins.
Pentru Brăila, Mediterana este Dunărea, cu toate aşezările riverane. Sigur, drumul Europei nu se termină la Brăila. Galaţiul şi Tulcea n-ar spune nu unui parteneriat, iar dincolo de vărsarea Dunării se află Odesa (oraş înfrăţit cu Brăila) şi Istanbul (care s-a alăturat perechii de capitale culturale desemnate în 2010), alţi doi posibili aliaţi cu greutate. Mai mult, vechea comunitate locală greacă, chiar dacă redusă ca efectiv faţă de perioada înfloritoare a oraşului de la începutul secolului trecut, face ca Brăila să fie aliatul cel mai potrivit pentru oricare oraş candidat din cealaltă ţară care va întregi perechea capitalelor culturale în 2021: Grecia.
Avantajul geografic este aşadar covârşitor, dar nu şi suficient. Ce mai are Brăila de oferit? Patrimoniul arhitectonic unic în România. Foarte puţine oraşe şi-au conservat străzi şi cartiere întregi de clădiri vechi. Apoi, fără a subestima tradiţia Galaţiului sau a Constanţei, viaţa culturală a Brăilei este fără doar şi poate cea mai activă din tot sud-estul ţării. Perla coroanei este greu de ales între Festivalul de Canto „Hariclea Darclée" şi cel de artă dramatică, „Zile şi nopţi de teatru la Brăila". Panorama culturală se completează cu sumedenia manifestărilor organizate de celelalte instituţii. Toate acestea nu exclud strategia culturală pe care se va baza proiectul de candidatură.
Nu în ultimul rând, mai este nevoie de ceva: de susţinerea brăilenilor. Evident, criticile (constructive!) nu trebuie să lipsească. Vrem cu toţii mai mult, dar în această competiţie infrastructura de transport, de la căi de acces şi autobuze la multvisatele parcări, reprezintă o cerinţă indirectă. La fel şi cea turistică. Nici Sibiul n-a stat mai bine înainte de 2007.
În acelaşi timp, neimplicarea dăunează. Dar incredibilul s-a produs: gheaţa s-a spart în weekendul în care sute de brăileni mobilizaţi de Costel Pătrăşcan au ieşit să-şi cureţe oraşul. Este începutul pregătirilor de a fi gazde.
