Cum este el asigurat de către stat pentru cetăţenii săi? Ei bine, dacă ne referim la cei plecaţi din ţară, nu prea este. Cei rămaşi au, de bine, de rău, toate condiţiile: dacă vor, pot vota de mai multe ori, unii îşi iau dovada foto că au pus ştampila unde li s-a ordonat să o facă, plus că îşi pot exprima opţiunea chiar şi cei decedaţi. Folclorul este deosebit de bogat în acest domeniu, iar în ultima vreme s-a îmbogăţit şi practica judiciară în speţa fraudării voturilor.
Ar putea votul electronic sau numărătoarea electronică a voturilor (sunt lucruri distincte!) să salveze corectitudinea unui scrutin şi să redea oamenilor încrederea deplină în acest proces? Până acum s-au strâns în balanţă mai multe argumente pro şi contra. Din prima categorie, cel mai important este accesul facil al oricărui alegător, indiferent dacă se află în ţară sau nu, urmat de avantajul eliminării votului multiplu. Apoi, exit-poll-urile ar deveni inutile, iar răsturnările de scor ar dispărea, pentru că rezultatul oficial ar deveni cunoscut imediat după închiderea secţiilor de vot - aşa cum se întâmplă în Franţa şi în Estonia, de exemplu.
În schimb, localităţile izolate, cele unde nu există nici astăzi curent electric sau cele din mediul rural unde populaţia majoritară este de vârsta a treia ar fi în dezavantaj. În plus, rămâne în discuţie infailibilitatea sistemului. Cine garantează că scorul alegerilor nu va fi modificat pe ici pe colo, prin părţile esenţiale? Guvernul, Parlamentul, Codul penal? Cu primele două ne-am lămurit. S-a văzut clar la constituirea ultimelor cabinete de miniştri ce bătălie s-a dat pentru portofoliul/ portofoliile Administraţiei Publice şi Afacerilor Interne (acestea sunt când împreună, când separate). Cu trei luni în urmă, USL s-a rupt tocmai în jurul acestor două ministere-cheie, când liberalii au cerut ca al lor ministru de Interne să fie şi vicepremier, iar social-democraţii s-au opus (deşi acum funcţia respectivă este dublată de calitatea de vicepremier, aşa cum solicitase PNL). Administraţia organizează alegerile, cu sprijinul Internelor şi al Justiţiei. Cu alte cuvinte, aici se află pâinea şi cuţitul. Înainte, Vasile Blaga era maestrul de ceremonii. Acum, Liviu Dragnea se ocupă îndeaproape - deşi această ocupaţie i-a adus un dosar de urmărire penală, semn că "afacerea" trebuie administrată în limite rezonabile, şi nu cu prezenţe la vot ce trec de 100% în anumite localităţi rurale, situate exclusiv în fiefuri ale baronilor PSD.
Este adevărat că mai multe ţări europene au experimentat şi apoi au abandonat sistemul (cu excepţia Estoniei), tocmai din cauza problemelor de securitate. Or, la noi, acest gen de problemă face parte din normalitatea locală. Motiv şi mai puternic de a rămâne la sistemul actual, cu buletine de vot din hârtie, cărţi de alegător nefolosite, legi electorale imperfecte şi alte hibe mai mult sau mai puţin vizibile. Cât priveşte dreptul la vot al românilor care nu sunt în ţară, asta e o problemă ce depăşeşte competenţa autorităţilor române.
