O performanţă aproape istorică, realizată în condiţii de pregătire extrem de precare. O performanţă nesperată, dată nu de bani, ci doar de devotament.
Dar nu se putea ca totul să fie aşa cum ar fi fost normal să fie. TVR, adică televiziunea publică, finanţată din banii abonaţilor, cu forţa şi de la bugetul de stat, nu a catadicsit să transmită niciunul din meciurile Naţionalei de handbal. Era vorba, totuşi, despre Campionatul Mondial, pentru care TVR nu s-a obosit să cumpere drepturile de difuzare. Meciurile au fost transmise de Dolce, canal de sport al Telekom, companie care merită lăudată pentru faptul că a încercat să transmită în direct, gratuit, pe internet, meciurile Naţionalei. Spun „a încercat" pentru că, datorită interesului enorm, site-ul Dolce a fost extrem de greu de accesat de toată lumea. Dar a făcut asta, deşi nu avea niciun fel de obligaţie - spre deosebire de TVR care, din nou, ratează un nou moment de a-şi îndeplini menirea. O indiferenţă revoltătoare, o bătaie de joc la adresa tuturor românilor!
Dar ele, eroinele momentului, componentele echipei de handbal feminin a României, au dovedit că prin voinţă, curaj, devotament şi ambiţie se pot realiza lucruri măreţe. Ele au demonstrat că prin dăruire, lucruri ce păreau imposibile pot deveni posibile. Ele au arătat că atunci când ai încredere în tine şi când lucrezi în echipă, poţi învinge spectaculos ori poţi „muri" extrem de frumos. Ele au dat tuturor în această perioadă, în care resemnarea, incompetenţa şi mediocritatea sunt aproape simboluri naţionale, un exemplu de implicare şi profesionalism. Ele au trezit din nou, chiar şi pentru câteva zile, mândria de a fi român. Chiar aveam nevoie cu toţii de un astfel de exemplu în aceste zile, în care marcăm 26 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989, zile în care răzbate dezamăgirea produsă în cei 26 de ani scurşi de atunci de clasa politică împământenită. Ele sunt un exemplu că mai există speranţă pentru mai bine. Pentru normalitate.
