Ultimul bilanţ dat publicităţii arată că marţi, 1 martie, în spitalele din Argeş şi Bucureşti mai erau internaţi 62 de copii cu probleme digestive, dintre care 49 mai mici de 2 ani. Evident, nu vorbim de 62 de copii în stare gravă, diagnosticaţi cu sindrom hemolitic uremic. Dar poţi să condamni vreun părinte care la cele mai uşoare semne de boală - diaree, febră, vărsături - dă fuga la spital?! Categoric nu, mai ales în condiţiile date. Putem condamna însă, chiar fără nicio reţinere sau urmă de clemenţă, autorităţile, care săptămâni la rând de la declanşarea crizei nu au fost capabile să depisteze exact cauza. Este incredibil cum într-o ţară în care armate de specialişti sunt plătite tocmai pentru a ne feri de astfel de incidente, în care instituţii peste instituţii se calcă în picioare pentru a ne oferi siguranţa sanitară şi alimentară, să treacă atâta vreme şi fiecare răspuns să înceapă cu probabil, posibil, ar putea fi... Execrabil s-a gestionat această criză, ca şi toate celelalte, de altfel.
Totuşi, luni, după fix 3 săptămâni de la declanşarea crizei, Ministerul Agriculturii a lansat încă o ipoteză, o posibilă sursă de contaminare a bebeluşilor cu bacteria E-coli 026, cea care a declanşat tragedia. Într-un lot de brânză proaspătă produsă de o firmă din Curtea de Argeş, specialiştii sanitar-veterinari au descoperit forma agresivă a acestei bacterii. Mai mult, oficialii au precizat că cel puţin patru dintre bebeluşii care au ajuns la Spitalul Marie Curie, inclusiv unul dintre cei trei decedaţi, au consumat brânză produsă în această fabrică.
Secţia a fost închisă, marile magazine care îi comercializau produsele au retras marfa de la raft, au fost declanşate mai multe controale pe tot lanţul de producţie, pornind de la furnizorii de lapte etc. Măsuri normale în asemenea situaţii, din păcate luate tardiv, după ce tot felul de speculaţii şi declaraţii contradictorii, tot felul de bâjbâieli şi gafe "oficiale" au reuşit să transforme o situaţie extrem de critică într-o isterie naţională. O isterie în care nimeni nu mai crede pe nimeni, se acuză şi se apără fără discernământ, iar nervii se stăpânesc din ce în ce mai greu. Probabil exact din acest haos şi-a luat curajul, ca să nu spun tupeul, şi un angajat al firmei incriminate (într-un contrast evident cu patronul, care a avut reacţii extrem de decente), care la o întrebare banală a unui reporter: "Aţi avut controale cumva?", a răspuns cu o nesimţire fără margini: "E problema ta? Du-te-n ... Grijă de tine ce am avut noi!".
Da, imbecilule, e problema lui! E problema mea. Iar când trei bebeluşi mor şi alte câteva zeci au aşa probleme grave de sănătate, chiar e problema tuturor. Ca să nu mai spun că, atâta vreme cât asupra produselor voastre planează şi cea mai mică umbră de suspiciune, ar trebui, teoretic, să fie şi problema ta! Nimic nu te scuză şi nici nu îţi justifică mitocănia!
Chiar şi în condiţiile în care, să spunem, nu voi aţi fi cauza îmbolnăvirilor, faptul că pe o tranşă din produsele voastre a fost depistată bacteria e suficient să vă cerem socoteală. Şi ţie, şi transportatorului, şi depozitarului, şi comerciantului, şi celui care v-a avizat sanitar-veterinar, şi celui ce v-a asigurat materia primă. De la furcă la furculiţă, aşa cum spune UE, toţi trebuie să răspundeţi! Şi nu numai voi! Ci şi medicii din Argeş, autorităţile locale, responsabilii din Sănătate şi Agricultură. Când ne mor copii, suntem obligaţi să cerem socoteală tuturor!
