Câte speranţe nu ne-am pus într-un alt decembrie şi într-o altă zi de Crăciun, atunci când am ieşit în stradă, cu copiii în braţe, în speranţa că "mâine" va fi bine? Şi au trecut de-atunci 26 de ani de vise spulberate, iar viaţa ne-a demonstrat că ţara asta a devenit o junglă, iar eroii neamului, simpli răposaţi.
Generaţia copiilor născuţi cu mouse-ul în mână sau cu tableta în braţe urmăreşte filmul Revoluţiei din decembrie 1989 între două depuneri de coroane, la o cruce despre care nu ştiu mare lucru, sau ascultă discursurile unor parlamentari care, de un sfert de secol vorbesc doar despre perioada de tranziţie.
Câţi ani ar trebui să mai treacă pentru a conştientiza că atunci, în decembrie 1989, acei oameni nu au murit degeaba, nu au căzut pe stradă loviţi de avioane de hârtie?
În cele 35 de minute pe care parlamentarii le-au alocat anul acesta discursurilor dedicate celor 26 de ani de la Revoluţie în şedinţa solemnă, aş fi vrut să aflu un crâmpei despre adevărul acelor zile, un fragment din dosarul prăfuit al evenimentelor din decembrie. Dar nu. N-a fost să fie aşa.
Dosarul Revoluţiei din decembrie a fost clasat. Procurorii au stabilit că, din cauza oboselii şi stresului, s-au tras focuri de armă între militari şi au murit. Ca proştii. De parcă am ieşit în stradă cu tricolorul pe braţul stâng să ne jucăm de-a "hoţii şi vardiştii" până am obosit şi zbaaang, unii dintre noi cădeau ca muştele. Asta vor înţelege generaţiile care vor veni după noi.
Cu 709 morţi, 1.855 împuşcaţi, 2.198 de răniţi şi 924 reţinuţi, procurorii militari din Parchetul instanţei supreme au clasat dosarul revoluţiei din decembrie 1989. Sau, nu a fost revoluţie? A fost doar aşa, un deranj, după care unii s-au cocoţat pe funcţii şi au răsturnat carul istoriei, iar alţii aşteaptă încă să le pună Moş Crăciun o bucurie sub bradul speranţelor ruginite...
În şedinţa solemnă a Camerei Deputaţilor şi Senatului care a marcat 26 de ani de la Revoluţie, fiecare grup parlamentar a avut la dispoziţie câteva minute pentru a susţine un discurs, iar partidele au invitat şi 20 de revoluţionari să participe la adunare, de la balcoanele sălii de plen. Pentru prima dată însă, nu s-au înregistrat incidente, nu au fost scandări sau scandaluri.
Care revoluţie? Ce revoluţionari? Peste dosarul acelor zile se aşterne praful istoriei. Din cauza oboselii şi a stresului, nu mai înţelegem nimic. Visăm la magia sărbătorilor de Crăciun toată viaţa şi ne prăbuşim de singurătate. Ca proştii...
