Ca să nu mai vorbim de sistemul medical de stat! A fost nevoie de o investigaţie jurnalistică pentru a se descoperi scandalul dezinfectanţilor diluaţi din spitale. A fost nevoie de multă insistenţă ca investigaţia să fie luată în serios, deşi, iniţial, Ministerul Sănătăţii a încercat să palmeze problema, cu acel „doar 5% dintre produse erau neconforme". S-a dovedit, până la urmă, că situaţia este mult mai gravă şi că lucrurile sunt aşa de ani şi ani de zile. Şi uite aşa s-a demonstrat că mor oameni în spitale din cauza infecţiilor intraspitaliceşti: pentru că dezinfectanţii erau apă de ploaie, iar situaţia a fost tolerată ani la rând.
Ani la rând în care dezinfectanţii erau controlaţi tot de firma ce îi livra, ani la rând în care autorităţile n-au analizat la rândul lor marfa pentru care statul plătea cât nu făcea, ani la rând în care, deşi s-a ştiut despre această problemă gravă, nimeni, dar absolut nimeni, n-a făcut absolut nimic.
SRI a anunţat că a făcut tot ceea ce îi era în putinţă să facă în această privinţă: „În ultimii cinci ani, SRI a trimis circa 100 de informări, inclusiv pe chestiuni legate de fenomenul infecţiilor nosocomiale intraspitaliceşti". Pentru că asta e treaba SRI: să obţină informaţii şi să informeze la rândul său. Şi a informat pe toată lumea: „Printre beneficiarii legali ai informărilor noastre pe această problematică sunt preşedinţii de Consilii Judeţene, prefecţii, miniştrii, primul-ministru, Preşedintele României. Toţi aceşti beneficiari legali au primit informări constante, fiecare, potrivit atribuţiilor lor, despre disfuncţionalităţile din sistemul public de sănătate din România", spune SRI.
Ce au făcut aceştia cu informările? Le-or fi dat mai departe, organelor de anchetă, instituţiilor responsabile? Sau doar le-au citit (dacă au făcut şi asta!) şi apoi le-au aruncat la coş? Dar organele de anchetă? Pentru că nimeni n-a anchetat nimic în ultimii 5 ani, în privinţa asta. Abia acum ies la iveală crimele din sistemul public de sănătate, abia acum ies la iveală gravele probleme din sistemul privat, abia acum se fac controale, abia acum se aplică legea, la fel cum s-a întâmplat şi după tragedia din Colectiv.
De câte nenorociri, de câte anchete jurnalistice şi de câtă presiune publică e nevoie pentru ca lucrurile în ţara asta să meargă cât de cât pe făgaşul normal, pentru ca toţi cei abilitaţi să-şi facă, de fapt, treaba, aia pentru care sunt plătiţi sau pentru care au fost numiţi ori aleşi?
De fapt, se dovedeşte, din nou, că România toată e plină de căpuşe de tot felul, care doar parazitează sistemul, care doar sug bani din buget, care doar ocupă nişte funcţii, până când o parte din ţară mai moare şi întreg „organismul" se mai scutură puţin. Dar problema nu se rezolvă decât pe alocuri, până uită lumea, care apoi votează din nou cu cei care au tot căpuşat şi paralizat România.
România e infectată de la cap la coadă şi încă suntem ori ne facem că suntem în căutarea unui dezinfectant general atât de puternic, încât să o vindece de această boală generală a delăsării, a neprofesionalismului, a corupţiei. De fapt, noi ar trebui să fim dezinfectantul, deşi ne-am diluat rău în ultimii zeci de ani. Mai dezinfectăm oare vreodată ţara asta?
