Pe ultima sută de metri, şi-a depus şi el candidatura, în aplauzele susţinătorilor. Sute de politicieni vechi, compromişi, mincinoşi, incompetenţi, analfabeţi ori penali candidează în toate comunele, oraşele şi judeţele ţării, fără a avea vreo jenă. Şi, sincer, de ce ar avea-o, din moment ce sunt aplaudaţi atunci când vin să-şi depună candidaturile?
De ce s-ar jena Piedone, Vanghelie, Dragnea şi sutele de candidaţi de prin ţară, inclusiv de la Brăila? Au strâns nişte mii ori zeci de mii de semnături (dacă, într-adevăr, le-or fi strâns „pe bune"!), au susţinerea unor oameni şi, desigur, vor fi votaţi cu bună ştiinţă de foarte mulţi alegători. Şi, probabil, cei mai mulţi dintre candidaţii „cu bube" vor câştiga funcţiile la care aspiră.
Pentru că, de fapt, toţi ajung acolo în cel mai democratic mod cu putinţă: sunt aleşi - consilieri, primari, şefi de CJ, parlamentari. Sunt aleşi de oameni ca să-i reprezinte. Şi ce dacă au murit 64 de oameni arşi de vii? Şi ce dacă a pus mâna pe câteva zeci de milioane de euro? Şi ce dacă are dosar penal, ce dacă e anchetat, judecat ori chiar condamnat? Cum spuneam, politicienii dezamăgesc, dar, de fapt, pe cine? Pe mine, pe tine, pe unii care consideră că moralitatea trebuie să fie prima între virtuţile unui politician. Politicienii nu doar dezamăgesc, pur şi simplu revoltă atâţia şi atâţia oameni care consideră că bunul simţ trebuie să primeze în politică şi peste tot în societate. Dar, trebuie s-o recunoaştem, aceşti oameni sunt minoritari. Oricât ar durea acest trist şi dur adevăr, „grosul" poporului român nu pare a fi chiar aşa de deranjat de politicienii imorali, penali ori infractori. Degeaba se revoltă unii faţă de această nesimţire politicianistă. Da, te poţi revolta împotriva clasei politice, dar te poţi revolta împotriva propriului popor? Mulţi au făcut-o plecând din oraşul/judeţul/ţara lor, alţii au ales să se revolte prin a nu le mai păsa, prin a nu se mai implica, prin a nu se mai agita. În definitiv, moralitatea politicienilor este dată de propriii alegători. Mă îndoiesc că peste o lună alegătorii vor demonstra că au învăţat mai multe decât politicienii care le vor voturile, dar putem spera la asta. Speranţa întotdeauna moare ultima. Dar tot moare...
Paşte fericit!
