Probabil nu ne iubim nici dascălii. Probabil nici ei pe copiii noştri. Altfel, s-ar revolta pentru toate lucrurile nelalocul lor, care-i îngenunchează - pe ei, dar şi sistemul, nu doar pentru salarii. Cât despre sindicatele ce-i reprezintă şi despre liderii lor... să fiu iertată ... sunt doar nişte marionete în mâinile aceloraşi netrebnici, care-i folosesc atunci când au nevoie. Şi atât. Negocieri, consultări... pe naiba! Învăţământul ar fi guvernat de legile respectului şi bunului simţ, dacă sindicatele ar funcţiona de-adevăratelea.
Luni începe un nou an şcolar. Pentru elevii din clasele I şi a II-a, fără manuale şi cu programă nouă. Pentru elevii de clasa a VIII-a, cu mari emoţii, pentru că s-a schimbat metodologia privind evaluarea naţională. Şi pentru unii, şi pentru alţii, asta înseamnă materie în plus.
Şi nu orice materie. Micuţilor din clasele a II-a, de exemplu, li se vor preda noţiuni mai complexe de matematică, dar şi elemente de: fizică, biologie, geografie ori nutriţie. Vor învăţa despre fracţii, forţe, unde şi vibraţii, despre magnetism ori circuit electric. Ba chiar şi despre germeni va trebui să ştie câte ceva! Culmea, deşi liderii de sindicat spun că au discutat cu oficialii din minister pe marginea acestor programe încă din 2013, abia luna trecută au băgat de seamă că observaţiile lor nu au fost luate în considerare. Şi atât. N-am văzut un lider să bată cu pumnul în masă şi să ceară socoteală. Ici colo s-a mai revoltat câte un dascăl - e prea mult! -, ori câte un părinte - trebuie să facem ceva! - în rest, tăcere. Anul şcolar începe cu o programă construită după cum a vrut muşchiul unuia sau altuia din minister. Şi, după cum îi ştiu pe inutilii ăştia - sunt părinte cu state vechi -, sunt convinsă, nu se vor opri într-o zonă rezonabilă.
De fapt, rezonabil este cuvântul care le lipseşte cu desăvârşire din vocabular, mai ales atunci când vine vorba de materii şi programe. Bagă în bieţii copii cu nemiluita, şi de aia, şi de ailaltă, s-o-nveţe şi p-asta, şi pe ailaltă. Şi uite aşa, am ajuns în situaţia în care ne stau copiii în bancă mai mult decât strungarul în uzina "Progresul". Ca să ce? Ca să nu vadă pădurea de copaci - plictisiţi şi obosiţi să memoreze atâtea chestii inutile sau care le depăşesc capacitatea de înţelegere logică, când ies din clasă dau "delete" la tot, inclusiv la informaţiile importante.
Stau acum şi mă întreb cum mama naibii oi fi supravieţuit eu în ultimii ani fără să recunosc într-un text "propoziţia subordonată circumstanţială condiţională, concesivă, consecutivă". Vă jur, habar nu am dacă am studiat-o, aşa că, de am ştiut vreodată, am uitat cu desăvârşire. Ei bine, copiii de clasa a VIII-a o vor visa de acum înainte, ea fiind, de anul acesta, în programa de examen. Pe lângă multe alte noţiuni nou introduse, atât la limba română cât şi la matematică. N-am să mă lansez în comentarii legate de aceste schimbări. Pe de o parte, pentru că încă nu am înţeles exact dacă sunt oportune, dacă e mult, e puţin, e bine, e rău, e timp suficient să le asimileze -, iar pe de alta, pentru că sunt părinte de copil de clasa de VIII -a şi mi-e teamă că n-aş fi suficient de obiectivă. Oricum, la ce stres şi emoţii implică un examen, nouă, părinţilor, şi dacă ne spune cineva că se introduce Albă ca Zăpada, şi tot ne creşte tensiunea până la 28. Că deh!, aşa au devenit examenele în România, bau - bau, indiferent de nivel şi miză.
Cu unele excepţii. Pentru că, tot de anul acesta, pentru unii elevi, stresul se încheie la clasa a VIII-a. Bine că vor învăţa despre germeni şi vibraţii de la clasa a II-a, că, la o adică, la facultate vor putea intra şi fără diplomă de bac.
Deloc întâmplător. Mucoşii de a II-a şi a VIII-a au timp să crească, liceenii din anii terminali şi studenţii votează deja! Ca să nu mai spun de facultăţile private... cumva, trebuie şi ele să supravieţuiască.
