Pentru că oricât s-ar da de ceasul morţii liderii USL, situaţia din România a devenit, realmente, un motiv de îngrijorare în cancelariile europene, iar pentru noi, cetăţenii români, indiferent că lucrăm în sectorul de stat sau în cel privat, suspendarea sprijinului venit din partea UE ar însemna o nenorocire la care mi-e frică să mă gândesc.
Revenind, referendumul a însemnat o palmă dată de poporul român atât la adresa tandemului Ponta - Antonescu cât şi la adresa lui Băsescu şi a PDL. Niciuna dintre cele două tabere nu se poate considera câştigătoare. Dimpotrivă. În ceea ce priveşte poziţia liderilor USL, oricât ar încerca să ne convingă de contrariu, este limpede că NU au reuşit să convingă nici măcar 50% dintre români să se prezinte la vot. Cu toate că, atenţie, au bătut palma şi cu UNPR, şi cu UDMR. Acest pact nu le-a folosit mai departe de uşile Casei Poporului şi de suspendarea lui Băsescu în Parlament. Referitor la declaraţiile lui Traian Băsescu şi ale liderilor PDL că "poporul" a respins referendumul organizat de actuala putere, iarăşi avem de-a face cu o jumătate de adevăr. În realitate, doar o parte a cetăţenilor cu drept de vot a dezaprobat iniţiativa lui Ponta şi Antonescu. Cei 11% care au votat NU şi cei 10% care nu s-au prezentat la referendum, dar la locale au votat (56% a fost prezenţa în iunie 2012). Cu alte cuvinte, Băsescu a avut de partea lui cam 2 milioane de români, în jur de 21%. În rest, cred că este vorba despre cetăţenii indiferenţi care nu participă, de regulă, la alegeri şi a-i considera pe toţi aceştia anti-USL mi se pare o exagerare, aşa cum exagerată este pretenţia actualei puteri ca Băsescu, după 8 ani de mandat, dintre care 3 în plină criză, să se bucure în continuare de susţinere majoritară în rândul populaţiei. În acest context, credeţi că Iliescu spre sfârşitul celui de-al doilea mandat sau Constantinescu, care nici măcar n-a avut curajul să mai candideze după măsurile dure pe care le-a girat, ar fi avut voturi mai multe la un eventual referendum? Categoric, nu. Ce înseamnă asta? Înseamnă că ambele tabere au fost sancţionate într-un fel sau altul de o parte importantă din electorat, astfel că ambele părţi ar trebui să se aşeze la masă şi să găsească o modalitate civilizată şi democratică de a coabita în interesul naţional şi al românilor care, iată, de ieri trebuie să suporte noi scumpiri la carburanţi şi implicit la alimente, asta ca să amintesc doar ultimul dintre efectele nocive ale crizei politice. În loc de asta ce vedem? Vedem aceiaşi lideri USL care, mai nou, au pus o presiune inadmisibilă pe Curtea Constituţională, încercând să "convingă" magistraţii să valideze referendumul. Adică după ce au făcut toate "eforturile" cu urnele mobile, listele suplimentare, turismul electoral şi fetele în bikini ca să adune suficiente voturi şi nu le-a ieşit, acum ar trebui şi CCR să calce în străchini ca să le dea pe tavă şi Preşedinţia celor care, Dumnezeule, au şi Guvernul, şi Parlamentul, şi majoritatea instituţiilor de stat! În acest context, am convingerea că sunt destui lideri locali ai USL cu mai multă înţelepciune decât şefii lor de la Bucureşti. "Indiferent ce spunem noi de cei care nu s-au prezentat la vot, există diverse motive. Unii s-au săturat de clasa politică, alţii chiar nu vor să mai audă de niciun fel de vot, nici acum, nici la parlamentare - deci au ajuns la un grad de saturare în ceea ce priveşte modul de comportare al oamenilor politici, în general. De aceea clasa politică cred că are datoria să încerce să facă ceva, şi noi, la Brăila, asta am încercat. Noi nu am invitat oamenii «mergeţi la vot şi votaţi DA». Eu, personal, nu am făcut lucrul ăsta, nu am ieşit să bat toba pe străzile oraşului". Această mini-analiză de bun simţ îi aparţine lui Gheorghe Bunea Stancu, liderul PSD Brăila. Nu ştiu ce l-a determinat pe Stancu să adopte o poziţie atât de realistă. Poate faptul că în calitate de ales, nici lui nu i-ar conveni ca o majoritate constituită ad-hoc să-l suspende din funcţie. Poate că n-a pierdut contactul cu economia reală şi pricepe mai mult decât alţii, gen Ponta sau Antonescu, care n-au condus vreo afacere în viaţa lor, ce înseamnă falimentul. Iar când vine vorba despre falimentul unei ţări, orice om cu scaun la cap, politician sau nu, ar trebui să se-nfioare, să lase tot deoparte şi să se aşeze la masa negocierilor.
