De altfel, primii uitaţi au fost chiar românii din diaspora, fără de care actualul mare nou PNL nu s-ar fi putut lăuda că pentru prima oară în istoria sa a dat preşedinţele ţării. Cât despre Klaus Iohannis, el scade în sondaje nefăcând nimic. Măcar Traian Băsescu s-a prăbuşit pentru că "a tăiat salariile şi pensiile", ca să cităm leit-motivul folosit până la epuizare de pesedişti.
Într-adevăr, liberalii nu sunt nici la fel de hoţi, nici la fel de tupeişti, nici la fel de populişti precum social-democraţii lui Ponta sau ai lui Dragnea. Dar nu pentru că nu şi-ar dori, aici este buba, devoalată atât de plastic de Radu Banciu. Cu alte cuvinte, PNL visează să devină un PSD, doar că liderii liberali, ăştia de-au mai rămas după marea fuziune cu defunctul PDL, sunt atât de laşi încât aşteaptă ca altcineva să le-ndeplinească visul. Cine anume? Românii! Ei bine, care români? Asta-i întrebarea! Din păcate, PNL se bazează tot pe prostimea care votează încolonată la comanda primarilor dătători de ajutoare sociale. Altfel nu se explică satisfacţia Alinei Gorghiu când liberalilor le-a ieşit marea ispravă cu dublarea alocaţiilor pentru copii. Care a fost publicul ţintă al acestei măsuri? Cumva electoratul de dreapta, însemnând antreprenori, medici, profesori, specialişti cu înaltă calificare, în general oameni care nu se bazează pe alocaţia copiilor pentru a avea ce bea sau ce mânca de pe o zi pe alta? Nu! Liberalii au vizat acelaşi public ţintă ca pesediştii: prostimea, pentru care 80 lei/copil/lună înseamnă creşterea natalităţii, concomitent cu creşterea consumului de băuturi alcoolice la birturile de mahala. Cât priveşte promisiunea votului prin corespondenţă, românii din diaspora cred că s-au convins deja că sunt prea incomozi pentru partidele de politruci din România. Astfel că la fel ca PSD, PNL doar mimează interesul pentru nişte oameni care şi-au luat destinul în propriile mâini şi nu şi-ar vinde şi sufletul pentru pomeni electorale. Aşadar, nu sunt buni pentru actuala clasă politică tot mai uzată, tot mai obosită, tot mai ofilită, tot mai goală de lideri. În acest context, dacă liberalii şi-ar fi dorit cu adevărat votul prin corespondenţă, presiunile publice n-ar fi încetat nici măcar o zi: declaraţii, mitinguri, agitaţie, vizite la comunităţile de români din străinătate, iarăşi declaraţii, iarăşi mitinguri, un presing continuu pe acest subiect. În cele din urmă ori ceda PSD-ul sau acoliţii săi din arcul guvernamental, ori măcar liberalii demonstrau că sunt sinceri faţă de diaspora românească. Nimic din toate acestea. Cât despre antreprenorii români, ce să mai vorbim! Mână-n mână, PSD şi PNL au amânat relaxarea fiscală reală. Doar e vremea pomenilor!
Concluzionând, liberalilor le-a lipsit curajul de-a alege alt drum, propriul drum, propriul electorat, propria conduită. Din păcate, marele PNL este doar o copie jalnică a partidului stat, devenit între timp partidul penalilor, PSD. Şi, în ambele, prostia e la loc de cinste, Banciu are perfectă dreptate.
